Revista Teologică 1 / 2013

Cum citam: Dr. Magdalena Roxana Necula, Dr. Mihaela-Cătălina Vicol, "Biserică şi comunitate în localitatea Leţcani", Revista Teologica, nr.1/2013, p.85-110


Rezumat >> Articol intreg >> PDF >> Despre autor

Navigheaza la sfarsit


Biserică şi comunitate în localitatea Leţcani

Dr. Magdalena Roxana Necula / Dr. Mihaela-Cătălina Vicol

Studierea unei comunităţi religioase rurale din România, judeţul Iaşi, la începutul acestui mileniu, este o temă provocatoare care îndeamnă la numeroase dezbateri şi generează reacţii diverse. Este mileniul „vitezei”, al informaţiilor din diferite domenii, este timpul dispariţiei graniţelor dintre popoare şi comunităţi, atât fizice, cât şi mentale sub presiunea globalizării.

Motivele care m-au făcut să aleg această temă au fost legate de fenomenul religios ca o constantă a tuturor societăţilor umane în timp şi în spaţiu, precum şi de puternica influenţă a Bisericii Ortodoxe Române în viaţa socială a comunităţilor rurale.

După Revoluţia din anul 1989, în România, Biserica a făcut eforturi pentru a ieşi din „ghetoul liturgic” în care era obligată să îşi desfăşoare activitatea şi s-a deschis spre o colaborare cât mai firească cu toţi actorii sociali, dând curs expectanţelor pe care societatea le avea de la ea prin înfiinţarea şi susţinerea unor aşezăminte social-filantropice şi cultural-misionare, precum şi prin reluarea tradiţiei de a fi prezentă în şcoală, armată, spi­tale şi penitenciare.

În toţi aceşti ani, Barometrele de opinie au scos în evidenţă faptul că populaţia din România are foarte mare încredere în Biserică, în slujitorii ei, în conducătorii ei.

Mălina Voicu, în cartea sa România religioasă: pe val european sau în urma lui? în capitolul Religiozitate şi revitalizare religioasă în perioada de tranziţie arată că în România în timpul tranziţiei a avut loc o creştere a manifestărilor în plan comportamental ale religiozităţii. Multe studii realizate anterior situează România printre ţările europene în care religiozitatea are un nivel destul de ridicat.  România este printre cele mai religioase state europene, alături de Polonia, Malta sau Italia[1].

În timpul regimului comunist, Biserica Ortodoxă Română „s-a subordonat puterii politice, urmând tradiţia bizantină, şi a reuşit să treacă prin experimentul comunist suferind pierderi mai mici comparativ cu alte biserici”[2].

Spre exemplu, în perioada 1990-2000 România, Bulgaria, Letonia, Portugalia sunt campioanele creşterii religioase din Europa ultimului deceniu al secolului XX, în timp ce Germania de Est, Marea Britanie, Irlanda, Spania se află la polul opus – secularizarea a avansat spectaculos într-un spaţiu în care valorile religioase pierduseră deja mult teren[3].

Nu este deloc de neglijat faptul că locuitorii ţării noastre sunt interesaţi de fenomenul religios. Numeroasele studii care au analizat fenomenul religios au evidenţiat faptul că românii sunt apropiaţi de Dumnezeu şi de Biserică.

Valorile religioase în comunităţile rurale, în cea mai mare parte, se transmit prin viu grai şi prin exemplul vieţii personale de la cei în vârstă la cei mai tineri. În această ecuaţie slujitorii Bisericii au doar rolul de a monitoriza tradiţia creată în acest fel, de a o încuraja prin justificări teologice sau de a corija unele aspecte neconforme cu dogmele Bisericii în general.

„Tradiţia este una dintre coordonatele fundamentale ale religiozităţii comunităţilor rurale. Ţăranul român are o religiozitate specifică, un mod propriu de a se apropia de divinitate, de a-şi regla relaţia cu aceasta şi cu lumea nevăzută”)[4].

Comunitatea în acţiunile ei, dincolo de pragul Bisericii, evidenţiază acumulările religioase, punându-le în evidenţă prin comportamentul din viaţa de zi cu zi. Prezenţa la evenimentele fundamentale la care sunt chemaţi să participe creştinii: slujbele religioase, Botezul, Cununia, înmormântarea, precum şi Spovedania şi Împărtăşania, atestă gradul de religiozitate al comunităţii. Un alt indicator al religiozităţii creştinilor ortodocşi din comuna Leţcani este dat de numărul persoanelor care primesc în casele lor preoţii Bisericii cu icoana Naşterii Domnului şi cu botezatul caselor. Pentru aceste evenimente receptivitatea este unanimă.

1. Botezul, Cununia şi înmormântarea

În România rurală spaţiul liturgic era insuficient pentru ca locuitorii să-şi manifeste sentimentul religios prin participarea la sfintele slujbe organizate în lăcaşul de cult. În acest sens, bisericile ortodoxe sunt în general foarte mici şi nu sunt prezente în toate comunităţile rurale. Acest fapt a determinat autorităţile bisericeşti să demareze proiecte de construcţie a noi biserici sau de extindere a celor existente.

Într-o opinie recentă aflăm că „pentru a ne face o imagine concretă asupra reţelelor sociale de sprijin, ne putem gândi la reţelele de ajutor reciproc din satele româneşti, atunci când au loc evenimente deosebite: nunţi, botezuri sau înmormântări. Rudele, vecinii şi prietenii din sat se mobilizează urgent şi oferă sprijin material, moral şi în muncă familiei respective. Aceste reţele capătă o formă instituţionalizată în cazul vecinătăţilor”[5].

Botezul este prima dintre sfintele taine ale Bisericii, cel botezat dobândind pe lângă cetăţenia statului, cetăţenia cerească şi devenind membru al comunităţii religioase creştin-ortodoxe. În prezent, în majoritatea covârşitoare a cazurilor sunt botezaţi copii la vârste fragede (începând cu prima zi de viaţă), naşii care trebuie să fie creştin ortodocşi, sunt cei care se angajează în numele copilului că acesta va practica credinţa.

În perioada primară a creştinismului, în mare parte se botezau adulţii, iar înainte de Botez exista o perioadă de pregătire, timp în care catehumenul era instruit în tainele credinţei creştine.

Botezul era oficiat, în perioada de început a creştinismului, la marile sărbători religioase: Naşterea Domnului, Învierea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt, iar la aceste evenimente participau toţi membrii comunităţii. Astăzi însă, deşi se insistă din partea ierarhiei bisericeşti să fie adus Botezul în legătură cu Sfânta Liturghie, în majoritatea cazurilor acesta este un eveniment privat la care participă părinţii celui ce se botează, naşii şi câţiva membri şi prieteni ai familiei. Deşi aşa stau lucrurile, viziunea teologică asupra legăturii dintre Sfânta Liturghie şi Taina Sfântului Botez îşi are temei în ,,sângele şi apa (In 19, 34-35) care au curs din coasta Mântuitorului pe cruce”[6]. Astfel, intenţia Bisericii este de a-i face pe oameni să perceapă fiecare eveniment ca pe unul comunitar şi să-l trăiască la rezonanţa lui maximă pe care i-o oferă viaţa în comuniune din Biserică.

Cu privire la Botezul copilului, Mircea Vulcănescu prezenta acest obicei creştin ca generând în planul efectelor următoarele: „După ce pruncul primeşte la biserică Botezul în legea strămoşească, botez care e pentru el cea dintâi arătare-n sat şi cea dintâi însuşire a vieţii de obşte, mărturie colectivă că va fi cândva unul de al lor”[7].

Între naşi şi fin se creează o legătură de rudenie spirituală, care, aşa cum spune Canonul 53 de la Sinodul VI Ecumenic, este mai tare decât cea de sânge. Între familia naşilor şi familia finului de botez se stabilesc relaţii de prietenie mai intense şi se dezvoltă o solidaritate de grup. ”În civilizaţia tradiţională, fiul naşului devenea naş al copilului finului, iar finul care îi purta de grijă naşului la bătrâneţe şi îl îngropa devenea părtaş la moştenirea proprietăţii naşului, împreună cu fiii de sânge ai acestuia. Înrudirea spirituală prin năşie avea şi oprelişti. Fiica sau fiul naşului nu se putea căsători cu fiul sau fiica finului”[8].

Cununia este taina Bisericii prin care două persoane, bărbat şi femeie, între care există o legătură de iubire, primesc de la Dumnezeu, prin rugăciunea preotului unirea spirituală dintre ei şi se angajează să trăiască împreună, să se sprijine reciproc până când moartea îi va despărţi. Conform canoanelor bisericeşti, două persoane se pot cununa de maxim trei ori. Cununia în România poate fi oficiată de către slujitorii Bisericii în drept (episcopi şi preoţi) doar după oficierea căsătoriei civile.

Un studiu sociologic arată că „în mediul rural predomină concubinajele între persoane de vârste diferite, mai mult celibatare sau văduve sau care provin din comunităţi tradiţionale de etnie romă (care au drept model căsătoria fără acte, întemeiată după normele comunităţii şi recunoscută informal, dar nelegalizată). În România persoanele care trăiesc în uniune consensuală formează o clasă eterogenă, care tinde să se polarizeze în două categorii diferite: una pentru care coabitarea reprezintă mai mult o opţiune contextuală, rezultatul adaptării la o situaţie problematică (probleme familiale, văduvie, lipsa locuinţei, lipsa veniturilor, dezorganizare), şi alta pentru care uniunea consensuală reprezintă o opţiune de viaţă, expresia unei orientări valorice de tip postmodern. Este dificil de aproximat însă ponderea celor două categorii în totalul uniunilor de acest tip”[9]. Prevederile Bisericii îi determină în mod special pe credincioşii mai în vârstă, care au mai fost căsătoriţi şi care trăiesc în concubinaj, să nu se mai căsătorească întrucât nu doresc să împartă bunurile pe care le-au dobândit până la un moment dat cu cei cu care convieţuiesc, mai întotdeauna din cauza presiunilor exercitate de către copii.

În tradiţia Bisericii, cei necununaţi nu se pomenesc la sfintele slujbe, relaţia de concubinaj considerându-se o formă de indiferenţă faţă de ajutorul lui Dumnezeu.

Un alt motiv invocat de către cei care trăiesc în concubinaj pentru care nu se cunună este acela că nu au suficiente resurse materiale pentru a face faţă aşa cum şi-ar dori cheltuielilor determinate de organizarea unei nunţi.

În cadrul comunităţilor rurale, la cununia oficiată în biserică participă părinţii mirilor, naşii acestora, rude şi prieteni apropiaţi, iar la nuntă – în general – participă tot satul, mai ales atunci când petrecerea se organizează în localitatea unde domiciliază mirele.

Între naşii de cununie, miri şi familiile acestora se nasc relaţii de rudenie spirituală care măresc coeziunea socială. Există tradiţia ca primul născut din familia finilor să fie botezat de către naşii de cununie.

Grafic 1 – Ponderea căsătoriilor religioase, civile şi a concubinajului în familiile din localitatea Leţcani

Înmormântarea. În zilele cât persoana decedată este depusă în casa proprie, se obişnuieşte ca cei care l-au cunoscut pe decedat să se adune în casa acestuia pentru priveghi, acesta fiind o formă importantă de socializare în comunităţile rurale.

La slujba de înmormântare se manifestă din plin sentimentul solidarităţii faţă de rudele celui decedat, iar la astfel de evenimente participă pe lângă credincioşii fervenţi ai Bisericii şi creştinii cu numele. Înmormântarea se sfârşeşte întotdeauna cu masa de pomenire oferită de către membrii familiei spre iertarea păcatelor şi spre veşnica pomenire a celui decedat, aceasta constituind un nou prilej de comuniune între membrii comunităţii.

Creştinul ortodox trebuie să participe la sfintele slujbe, conform Canonului 80 de la Sinodul VI Ecumenic, măcar o dată la trei săptămâni pentru a se păstra comuniunea cu Biserica. Unele canoane bisericeşti prevăd şi sancţiuni pentru neparticiparea la slujbele religioase, însă acestea nu se aplică aşa cum se întâmpla odinioară, ci, în cadrul Tainei Spovedaniei, preotul duhovnic îi canoniseşte pe unii penitenţi cu oprirea de la Sfânta Împărtăşanie pentru faptul că nu au participat la sfintele slujbe.

2.  Prezenţa enoriaşilor din comunitatea Leţcani la biserică

Pe perioada unui an (01.01 – 31.12.2008) a fost notată prezenţa la biserică a cre­dincioşilor din comuna Leţcani, iar rezultatul acestor observaţii a fost trecut în tabelul de mai jos şi reprezentat grafic.

Nr.  crt.

Data sărbătorii

Numărul persoanelor prezente

Nr. crt.

Data sărbătorii

Numărul persoanelor prezente

1

01.01.2008

65

38

06.07.2008

92

2

06.01.2008 (Boboteaza)

302

39

13.07.2008

79

3

07.01.2008

189

40

20.07.2008

102

4

13.01.2008

50 (minim)

41

27.07.2008

91

5

20.01.2008

72

42

03.08.2008

121

6

30.01.2008

83

43

06.08.2008

70

7

02.02.2008

124

44

10.08.2008

103

8

03.02.2008

68

45

15.08.2008

121

9

10.02.2008

131

46

17.08.2008

81

10

17.02.2008

99

47

24.08.2008

73

11

24.02.2008

112

48

29.08.2008

60

12

02.03.2008

147

49

31.08.2008

71

13

09.03.2008

120

50

07.09.2008

60

14

16.03.2008

286

51

08.09.2008

80

15

23.03.2008

123

52

14.09.2008

68

16

25.03.2008

153

53

21.09.2008

57

17

30.03.2008

181

54

28.09.2008

53

18

06.04.2008

120

55

05.10.2008

71

19

13.04.2008

153

56

12.10.2008

62

20

20.04.2008

254

57

14.10.2008

73

21

23.04.2008

73

58

17.10.2008

83

22

27.04.2008 (Învierea)

350 (maxim)

59

26.10.2008 (Sf. Dimitrie – hramul bisericii)

350 (maxim)

23

28.04.2008 (A doua zi de Paşti)

81

60

02.11.2008

73

24

29.04.2008 (A treia zi de Paşti)

55

61

08.11.2008

60

25

02.05.2008

60

62

09.11.2008

70

26

04.05.2008 (Înălţarea Domnului)

320

63

16.11.2008

105

27

11.05.2008

103

64

21.11.2008

155

28

18.05.2008

111

65

23.11.2008

173

29

21.05.2008

206

66

30.11.2008

86

30

25.05.2008

105

67

06.12.2008

140

31

01.06.2008

132

68

07.12.2008

103

32

05.06.2008

254

69

14.12.2008

120

33

08.06.2008

105

70

21.12.2008

186

34

15.06.2008

90

71

25.12.2008 (Prima zi de Crăciun)

350 (maxim)

35

22.06.2008

102

72

26.12.2008 (A doua zi de Crăciun)

101

36

24.06.2008

74

73

27.12.2008 (A treia zi de Crăciun)

60

37

29.06.2008

155

74

28.12.2008

50 (minim)

 

 

Tabel 1 – Prezenţa la biserică în anul 2008

Casetă text: Grafic  2 – Distribuţia numărului de credincioşi prezenţi la biserică în timpul principalelor sărbători din anul 2008

 

Conform datelor de mai sus, sărbătorile în care s-a înregistrat cea mai mare afluenţă la biserică au fost: ziua de Înviere, hramul bisericii şi prima zi de Crăciun când, au fost prezenţi 350 de credincioşi. Cei mai puţini credincioşi au fost consemnaţi în duminica din 13 ianuarie şi pe data de 28 decembrie 2008 când la slujbă au fost doar 50 de persoane.

Caracteristicile enoriaşilor care frecventează biserica

Pentru analiza corectă a datelor am clasificat enoriaşii care frecventează biserica după următoarele caracteristici:

1. vârsta;

2. sexul;

3. ocupaţia;

4. studiile;

5. statutul marital.

Astfel, a rezultat că ponderea cea mai mare a persoanelor care frecventează biserica o are generaţia tânără (elevii şi studenţii) – 41,63%, urmată de pensionari şi casnice cu 30%. Ponderile minime sunt: meşteşugarii – 1,11%, cadrele superioare – 2,60%, funcţionarii – 3,34%.

   

Grafic 3 – Statutul profesional al  persoanelor care frecventează biserica
 în duminici şi sărbători

 

Din datele culese în funcţie de variabila „sex” a celor care frecventează biserica s-a observat că 75% sunt femei şi 25% sunt bărbaţi.

Grafic 4 – Frecventarea bisericii în duminici şi sărbători (bărbaţi-femei)

S-a constatat că în anul 2008, din totalul populaţiei care a participat la slujbele religioase, frecvenţa cea mai mare o are generaţia tânără, elevii cu vârsta cuprinsă între 6-15 ani (26,02%) şi 16-25 ani (20,07%). Această categorie este încurajată să participe la slujbele religioase, să urmeze învăţăturile/canoanele Bisericii, să se spovedească şi să se împărtăşească şi de către cadrele didactice.

 

Grafic 5 – Structura pe vârste a populaţiei prezente la biserică în duminici şi sărbători
(perioada 01.01 – 31.12.2008)

Comemorarea Zilei Eroilor (de sărbătoarea Înălţării Domnului) în cadrul comunităţii Leţcani este o activitate importantă pentru instituţiile comunei (biserică, şcoală, primărie) şi pentru toţi enoriaşii ortodocşi din comună. Tinerii participă cu bucurie şi mândrie la acest eveniment cunoscut şi pe plan judeţean şi mediatizat în presă.

Făcându-se o comparaţie între structura populaţiei care a frecventat slujbele religioase în anul 2008 şi cea a populaţiei din comuna Leţcani, constatăm că grupele de vârstă 0-5 ani şi 76-85 ani au aproximativ acelaşi procentaj.

Grafic 6 – Structura pe vârste a populaţiei din localitatea Leţcani (sursa: DJS Iaşi)

Analizând variabilele vârstă şi studii, observăm că persoanele care au frecventat biserica în anul 2008 au vârstele cuprinse între 16-25 de ani cu studii gimnaziale şi 56-65-75 ani cu studii primare.

Grafic 7 – Studiile pe intervale de vârstă ale persoanelor prezente la biserică

Enoriaşii care au frecventat slujbele religioase în anul 2008 au următoarea stare civilă: 90% sunt căsătoriţi, 5% necăsătoriţi, 3% văduvi, 1% divorţaţi, 1% relaţie de concubinaj.

Grafic 8 – Starea civilă a persoanelor prezente la biserică

Analiza frecvenţei enoriaşilor la biserică, pe grupe de vârstă, sex, studii şi statutul marital pe perioada anului 2008

În anul 2008, numărul persoanelor care au frecventat slujbele religioase în duminici şi sărbători a fost de 2.956, ceea ce reprezintă 45% din totalul credincioşilor ortodocşi din Leţcani.

 

Localitatea

 

 

 

Populaţia stabilă

 

 

Creştini ortodocşi

 

Frecventarea bisericii de către
creştinii ortodocşi în anul 2008

Persoane care
 frecventează biserica

Persoane care nu frecventează biserica

Nr.

%

Nr.

%

Comuna
Leţcani

6620

6569

2956

45%

3612

55%

Satul
Leţcani

3528

3484

1568

45%

1916

55%

 

Tabel 2 – Prezenţa la biserică în anul 2008

Reprezentată grafic, frecventarea bisericii de către populaţia creştin-ortodoxă din Leţcani se prezintă în felul următor:

Grafic 9 – Frecventarea bisericii de către creştinii ortodocşi din comuna Leţcani

Constatăm că 45% din populaţia comunei Leţcani reprezintă ponderea celor care vin la biserică pe toată perioada unui an. Cei mai mulţi enoriaşi preferă să vină la slujbele religioase cu ocazia marilor sărbători din timpul anului bisericesc: Învierea Domnului, hramul bisericii, Naşterea Domnului, pomenirile morţilor în cele şase sâmbete din Postul Mare şi cu ocazia moşilor de vară, toamnă şi iarnă.

Se constată că media pe un an a celor care frecventează slujbele religioase este de 122 de enoriaşi, ceea ce reprezintă 3,5% din populaţia ortodoxă a satului Leţcani. Această medie a fost calculată prin adunarea numărului de persoane prezente la biserică în 2008, suma fiind împărţită la numărul de du­minici şi de sărbători din anul respectiv.

Există un număr de 50 de enoriaşi care pe parcursul unui an participă în fiecare duminică şi sărbătoare la oficierea slujbelor religioase, aceştia fiind consideraţi credincioşi practicanţi fervenţi. Mai există şi credincioşi (350) care, raportat la un an de zile, participă foarte rar la slujbele religioase, conform expresiei din An în Paşti.

Creştini
ortodocşi

Frecventarea bisericii – creştini ortodocşi în anul 2008

Cea mai mică frecvenţă
(o dată pe an)

Cea mai mare frecvenţă

Număr

Procent

Număr

Procent

6620

50

0,76

350

5,32

 

Tabel 3  – Frecventarea bisericii în anul 2008

Prezenţa cea mai mare la biserică (350 de persoane) a fost consemnată pe 27.04.2008 (Învierea Domnului), pe 26.10.2008 (Sf. Dimitrie – hramul bisericii din sat) şi pe 25.12.2008 (prima zi de Crăciun). Cei mai puţini credincioşi (50 de persoane) au fost la biserică în zilele de 13.01.2008 şi 28.12.2008.

Analizând graficul de mai jos, observăm că enoriaşii cu vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani au frecventat biserica o singură dată pe an. Acest lucru se întâmplă la slujba din noaptea de Înviere, dată fiind semnificaţia spirituală deosebită şi frumuseţea momentului. De altfel, în cadrul slujbei din noaptea de Paşti se oferă lumină celor prezenţi, moment unic în cursul anului bisericesc şi aşteptat de către credincioşi pentru a lua cu ei acasă Lumina lui Hristos. 

Grafic 10 – Vârsta persoanelor cu cea mai mică frecvenţă la biserică

Enoriaşii cu vârste cuprinse între 46-65 de ani sunt credincioşi practicanţi fervenţi (care nu au lipsit niciodată de la biserică pe perioada unui an). Acest lucru se datorează, pe de o parte, tradiţiei religioase din familie, dar şi experienţei şi ataşamentului dobândite de-a lungul anilor în relaţia cu sacrul.

Grafic 11 – Vârsta persoanelor cu cea mai mare frecvenţă la biserică

Graficul de mai jos prezintă starea civilă a credincioşi practicanţi fervenţi (50 de enoriaşi): 6 persoane sunt femei văduve, 4 persoane sunt bărbaţi văduvi, 15 persoane sunt bărbaţi căsătoriţi şi 25 persoane sunt femei căsătorite.

Cele 10 persoane văduve îşi găsesc atmosfera de familie în cadrul comunităţii religioase.

Dintre cele 40 de persoane căsătorite, 16 persoane fac parte din aceeaşi familie, fiind soţ – soţie. Persoanele care fac parte din aceeaşi familie şi frecventează permanent biserica au precepte religioase solide şi consideră că prin participarea la slujbele religioase familia lor se împlineşte în plan spiritual.

Cei căsătoriţi ai căror soţ/soţie nu îi însoţesc la biserică, în general au avut o educaţie religioasă foarte temeinică, primită în copilărie şi adolescenţă. Aceştia nu concep existenţa fără legătura cu Dumnezeu şi cu Biserica Sa.

Grafic 12–  Starea civilă a persoanelor cu cea mai mare frecvenţă la biserică

Majoritatea persoanelor care participă la slujbele bisericeşti au un nivel educaţional mediu: au studii primare sau studii gimnaziale. Acest lucru se datorează faptului că populaţia comunei Leţcani, în marea ei majoritate are doar studii primare şi gimnaziale.

Grafic 13 – Studiile pe categorii de vârstă ale persoanelor cu cea mai mare frecvenţă la biserică

 

Participarea frecventă la biserică îi familiarizează pe credincioşi cu conţinutul slujbelor şi al dogmelor. Aceasta face ca unii dintre ei să se implice în cântarea în comun din biserică şi să discute diverse subiecte teologice.

Grafic 14 – Studiile pe intervale de vârstă ale persoanelor prezente la biserică

Prezenţa la biserică diferă foarte mult în funcţie de categoria de vârstă. Graficele de mai jos ilustrează ponderea pe care o au creştinii ortodocşi în totalul populaţiei, pe fiecare interval de vârstă avut aici în vedere. Conform acestora, cele mai multe persoane prezente la biserică fac parte din categoriile de vârstă 6-15 ani şi 66-75 ani, iar cele mai puţine aparţin categoriilor 46-55 ani şi 36-45 ani.

Grafic 15 – Numărul de locuitori şi prezenţa la biserică pe categorii de vârstă

Grafic 16 – Ponderea (% din total) populaţiei prezentă la biserică pe categorii de vârstă

Se constată că enoriaşi care au activitate profesională intensă sunt mai puţin prezenţi în viaţa comunităţii religioase, în timp ce enoriaşii pensionari sau cu ocupaţii sezoniere sunt mai activi din punct de vedere al prezenţei la biserică.

În accepţiunea multor sociologi, „manifestările de religiozitate cresc (în cantitate şi intensitate) direct proporţional cu incapacitatea persoanei de a negocia cu modernitatea, reflectând în general atitudini de tip conservator. Spre exemplu, în urmă cu 40 de ani când în societăţile occidentale urbanizarea era în plină expansiune, statisticile arătau că mediul rural exprimă o religiozitate mai intensă decât cel urban, că femeile sunt mai religioase decât bărbaţii, iar tinerii şi bătrânii mai religioşi decât alte categorii de vârstă. În schimb, influenţa valorilor religioase asupra in­divizilor s-a diminuat atunci când activităţile economice şi politice duceau persoana la succese profesionale. Pe scurt, datele arătau că în modernitate, religiozitatea de tip tradiţional era manifestată de grupurile şi straturile sociale care într-un fel erau supravieţuitori ai unei orientări valorial-normative tipice unei ordini sociale apuse în cadrul so­cietăţilor moderne şi postmoderne”[10].

Din punct de vedere al stării civile, persoanele de sex feminin care participă la slujbele religioase se împart astfel: ~ 51% căsătorite/recăsătorite, ~ 29% vă­duve, ~ 15% necăsătorite, ~ 3% divorţate, ~ 3% relaţie de concubinaj. Au fost luate în calcul persoanele de sex feminin cu vârsta de peste 18 ani.

Grafic 17 – Frecventarea bisericii în duminici şi sărbători (femei)

Din punct de vedere al stării civile, persoanele de sex masculin care participă la slujbele religioase se împart astfel: ~ 63% căsătorite/recăsătorite, ~ 22% necăsătorite, ~ 7% relaţie de concubinaj, ~ 5% vă­duve, ~ 2% divorţate. Au fost luate în calcul persoanele de sex masculin cu vârsta de peste 18 ani.

Procentele mici înregistrate la bărbaţii şi femeile care întreţin o relaţie de concubinaj se datorează diluării credinţei în sufletul credincioşilor, sub presiunea încălcării normei morale privitoare la familie. Participarea unui număr mai mic de femei (dintre cele care au relaţie de concubinaj) decât bărbaţi aflaţi în aceeaşi situaţie se datorează faptului că femeile sunt presate mai mult de conştiinţa vinovăţiei, aceasta determinându-le să nu aibă îndrăzneala de a intra în biserică.

Grafic 18 – Frecventarea bisericii în duminici şi sărbători (bărbaţi)

Analiza frecvenţei enoriaşilor la biserică la sărbătorile mai importante, în funcţie de grupa de vârstă, studii şi statutul marital în anul 2008

Prin analiza comparativă, rezultă că, atunci când numărul de credincioşi care au participat la slujbă a fost minim (duminica din 13 ianuarie 2008), au ajuns la biserică doar credincioşii fervenţi, probabil şi din cauza vremii nefavorabile, iar când numărul de credincioşi care au participat la slujbă a fost maxim (Învierea Domnului) au participat mulţi credincioşi care vin o singură dată la slujbă în timpul unui an:

Creştini ortodocşi

Frecventarea bisericii – creştini ortodocşi

Sărbătoarea cu cel mai mare număr de credincioşi

(Învierea Domnului)

Sărbătoarea cu cel mai mic
 număr de credincioşi

(duminica din data de 13.01.2008)

Număr

%

Număr

Procent

6569

350

5,32%

50

0,76%

 

Tabel 4 – Analiza prezenţei la biserică

Participarea la slujba din noaptea de Înviere a Domnului a unui număr de 350 de persoane reprezintă puţin peste 10% din populaţia creştin-ortodoxă din satul Leţcani.

Grafic 19 – Distribuţia pe vârste a numărului de persoane prezente
la biserică de Învierea Domnului (27.04.2008)

În noaptea de Înviere a Domnului, numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 25 de ani este cel mai mare. Putem concluziona că această sărbătoare este o sărbătoare a tinerilor.

Motivele pentru care generaţia tânără este mai numeroasă la biserică sunt următoarele:

1. Persoanelor de vârsta a treia le este greu să se trezească noaptea pentru a participa la slujba Învierii.

2. Persoanele de vârsta a treia se deplasează cu dificultate noaptea, având în vedere că localitatea Leţcani nu este iluminată în totalitate şi unele dintre străzi nu sunt asfaltate.

3. Pentru tinerii care vin în vacanţă în localitatea Leţcani este un moment de dublă bucurie: participarea la slujba Învierii şi întâlnirea cu ceilalţi tineri din localitate.

4. Tinerii nu mai sunt complexaţi cu privire la vestimentaţie. În timpul slujbelor desfăşurate ziua, tinerii sunt criticaţi de persoanele vârstnice pentru felul în care se îmbracă, gesticulează şi vorbesc. Întunericul face ca şi controlul social exercitat de cei vârstnici să fie mai scăzut.

5. Din aceleaşi motive un număr mare de tineri este prezent la biserică şi în săptămâna numită Săptămâna Mare, la Deniile din fiecare seară. În această perioadă cea mai mare parte a lor se spovedesc şi se împărtăşesc.

În duminica din 13 ianuarie 2008, prezenţa la biserică este predominantă pentru persoanele din grupa de vârstă de 46-65 de ani. Acest lucru poate fi motivat şi de faptul că sentimentul religios s-a manifestat din plin în timpul sărbătorilor de iarnă şi se resimte necesitatea unui repaus în ceea ce priveşte participarea la slujbele religioase.

Grafic 20 – Distribuţia pe vârste a numărului de persoane
prezente la biserică în duminica din 13.01.2008

3. Spoveditul şi împărtăşitul persoanelor care frecventează biserica pe perioada unui an de zile

În anul 2008, numărul persoanelor spovedite din satul Leţcani a fost de 1800, al celor împărtăşite a fost de 1500 (1200 de adulţi şi 300 de copii) iar 600 au primit aghiazmă mare. Dintr-un total de 3000 de creştini ortodocşi, 1800 s-au spovedit, 600 nu au primit bine­cu­vântare pentru Împărtăşanie, dar au primit aghiazmă mare, iar jumătate dintre credincioşi s-au împărtăşit. Menţionăm că în această categorie sunt incluşi şi copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 7 ani, care pentru a primi Sfânta Împărtăşanie nu trebuie să se spovedească (300 de copii).

Din numărul total de persoane care frecventează biserica în satul Leţcani procentul celor care se mărturisesc este de 60%.

Grafic 21 – Structura populaţiei prezente la biserică în duminici şi sărbători
care se mărturiseşte pe perioada unui an

Factorii care au determinat acest procentaj sunt:

1. Negativi:

A fost o zonă colectivizată şi în anumite perioade de timp, în duminici şi în sărbători, locuitorii comunei erau obligaţi să participe la muncile agricole.

La biserica din satul Leţcani nu se slujea în fiecare duminică şi sărbătoare, întrucât preotul paroh trebuia să oficieze slujba în satul vecin.

Ostilitatea manifestată până la un moment dat de către autorităţile statului faţă de biserică.

2. Pozitivi:

Eliminarea obligaţiei de a lucra duminica pentru marea majoritate a locuitorilor satului.

Oficierea de slujbe atât în duminici şi sărbători, cât şi cu alte ocazii în cursul săptămânii: Sf. Maslu, Acatist etc.

Participarea reprezentanţilor Bisericii la manifestările publice organizate în sat, alături de reprezentanţii autorităţilor locale.

Grafic 22 – Structura populaţiei prezente la biserică în duminici şi sărbători
care se împărtăşeşte  pe perioada unui an

Graficul ce urmează prezintă persoanele pe grupe de vârstă şi procentul celor care frecventează biserica, se spovedesc şi se împărtăşesc.

Grafic 23 –  Mărturisitul şi împărtăşitul persoanelor prezente la biserică pe perioada unui an

Dintre cei care sunt prezenţi într-un an la biserică rezultă că persoanele care au vârsta cuprinsă între 66 şi 85 de ani se mărturisesc şi se împărtăşesc aproape în totalitate.

Din numărul total de femei prezente la biserică într-un an de zile, 26% nu se împărtăşesc niciodată, 7% se împărtăşesc de patru ori pe an, adică în cele patru posturi de peste an, iar 13% se împărtăşesc doar în Postul Paştelui şi în cel al Crăciunului; 1% dintre femei se împărtăşesc de şase ori pe an.

Grafic 24 – Frecvenţa primirii Sfintei Împărtăşanii pe an (femei)

Din numărul total de bărbaţi prezenţi la biserică, 2% se împărtăşesc în toate cele patru posturi de peste an, 8% dintre ei împărtăşindu-se în Postul Paştelui şi în cel al Crăciunului.

Grafic 25 – Frecvenţa primirii Sfintei Împărtăşanii pe an (bărbaţi)

Se constată că din cei care vin la biserică, frecvenţa la împărtăşire este mai mare la femei decât la bărbaţi. Astfel 27% dintre femei se împărtăşesc de cel puţin două ori pe an, faţă de 12% dintre bărbaţi, iar 47% dintre femei se împărtăşesc o singură dată, faţă de 62% băr­baţi. De remarcat procentul similar (26%) al celor care nu se împărtăşesc niciodată.

Frecvenţa primirii Împărtăşaniei poate fi considerată a fi rară, dacă comparăm acest fapt cu situaţia din primele secole, când creştinii se împărtăşeau de patru ori pe săptămână. Motivele pentru care Împărtăşania este rară sunt legate de modul în care este conceput acest moment în viaţa credinciosului ca fiind de maximă importanţă şi pentru că Spovedania şi Împărtăşania nu se pot face fără o perioadă prealabilă de post. Dintre cei care nu s-au împărtăşit niciodată, cu siguranţă că există şi unii care s-au mărturisit/spovedit, însă din cauza unor fapte săvârşite nu au primit dezlegare pentru a se împărtăşi.

Concluzii:

Societăţile rurale prezintă caractere specifice în raport cu secularizarea, rezistenţa la schimbare şi accesul relativ greoi la stimulii modernităţii fiind elemente demne de luat în considerare în analiza temei tratate.

Din analiza prezentată în această lucrare putem desprinde câteva concluzii în legătură cu comunitatea rurală Leţcani, judeţul Iaşi:

1. Frecventarea slujbelor religioase, cunoaşterea, aprofundarea şi respectarea învăţăturilor/rânduielilor/canoanelor bisericeşti sunt indispensabile pentru o viaţă religioasă autentică.

2. În anul 2008, în satul Leţcani, un număr de 1.568 de enoriaşi (45% din totalul credincioşilor) au frecventat slujbele religioase.

3. Din totalul persoanelor care au frecventat slujbele religioase pe parcursul anului 2008, numărul persoanele cu vârsta cuprinsă între 6-15 ani şi 66-75 ani a fost cel mai mare.

4. În urma analizei pe sexe concluzionăm că din totalul persoanelor care au frecventat slujbele religioase pe parcursul unui an, numărul persoanele de sex feminin a fost mai mare (75%) decât al persoanele de sex masculin (25%).

5. Enoriaşii comunităţii studiate respectă în totalitate riturile de trecere: Botezul şi înmormântarea.

6. În cazul enoriaşilor care fac parte din generaţia tânără, un rol determinant pentru a se căsători îl are şi voinţa individului, nefiind suficientă dorinţa familiei de a se respecta tradiţia. Din analiza datelor culese, s-a ob­servat că 80% din totalul familiilor sunt formate din persoane căsătorite civil şi religios, iar 15% din persoane sunt căsătorite doar civil.

7. Din interviul cu preotul paroh şi interpretarea datelor cu privire la spovedit şi împărtăşit reiese că există o constanţă a respectării rânduielilor pentru copiii mici (sunt împărtăşiţi cel puţin o dată pe an) şi bătrânii aflaţi în suferinţă (sunt spovediţi şi împărtăşiţi o dată la 40 de zile).

8. Învăţăturile/rânduielile/canoanele propovăduite de către Biserica Ortodoxă din comunitate au influenţă şi asupra persoanelor care frecventează rar slujbele religioase (enoriaşii cu vârste de mijloc). Aceste persoane motivează relativa îndepărtare de Biserică prin lipsa timpului, prin schimbarea prio­rităţilor în viaţa personală generată de serviciu, navetă, studii etc., însă au ţinut să precizeze că nu şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu.

Implicarea Bisericii în viaţa societăţii rurale începe să se apropie de o normalitate care a fost interzisă în perioada comunistă, însă vizibilitatea ei depinde de celelalte instituţii ale sta­tului: primăria, şcoala etc.

Pentru trecerea Bisericii la o stare de normalitate în viaţa satelor este ne­cesar ca slu­ji­torii ei să abordeze o atitudine de familiaritate pe fondul căreia să dezvolte mult mai mult la­tura activităţilor cu caracter religios nelegat de ritual, cum ar fi: întâlniri cu tinerii pe grupe de vârste, concerte, simpozioane, întâlniri cu migranţii. La toate acestea trebuie implicaţi şi oficiali ai primăriei şi ai şcolii.



[1]Mălina Voicu, România religioasă: pe valul european sau în urma lui?, Editura Institutul European, Iaşi, 2007, p. 73.

[2]Ibidem, p. 80.

 

[3] Bogdan Voicu, Mălina Voicu (coord.), Valori ale românilor: 1993-2006. O perspectivă sociologică, Editura Institutul European, Iaşi, 2007, p. 162-163.

 

[4]Manuela Gheorghe, „Tradiţia – coordonată fundamentală a religiozităţii în comunităţile rurale din România”, în Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XV, nr. 5-6, Bucureşti, 2005, p. 503.

 

[5] Codrina Şandru, „Reţele sociale şi forme asociative comunitare ca bază a dezvoltării durabile. Cazul Drăguşului contemporan”, în revista Sociologie Românească, vol. III, nr. 4, Ed. Polirom, Iaşi, 2005, p. 164.

 

[6]Pr. Asist. Liviu Streza, Botezul în diferite rituri liturgice creştine’’, teză de doctorat, Bucureşti, 1985, extras din revista Ortodoxia, nr. 1, XXXVII, 1985, p. 29.

 

[7]Mircea Vulcănescu, Prolegomene sociologice la satul românesc, Editura Eminescu, Bucureşti,1997, p. 35.

 

[8] ***Dicţionar de Sociologie Rurală, 2005, p. 335.

 

[9]Bogdan Voicu, Mălina Voicu, op. cit., p. 195.

 

[10] Elena Iuliana Gheorghiu, ,,Religiozitate şi creştinism în România postcomunistă’’, în Sociologie Ro­mânească, vol. I, nr. 3/2003, Bucureşti, 2003, p. 106.

Navigheaza la început

Etichete frecvenţa participării la slujbe religioase, Botez, Cununie, înmormântare.,