Nichifor Crainic teologul ne dă o lecţie pozitivă permanentă, prin care a influenţat în chip decisiv destinul teologiei ortodoxe contemporane, fiindcă ea a fost asumată şi desăvârşită la Sibiu de pr. Dumitru Stăniloae. Crainic a fost nu numai cel care a înţeles că nu se poate face Ortodoxie fără „gândire”, fără cultură, literatură şi artă. Şi în acest sens el a fost, cum bine sublinia în 1940 istoricul bisericesc mărturisitor Teodor M. Popescu (1893-1973), „singurul nostru teolog de interferenţă”. A fost, în acelaşi timp, primul care a înţeles că nu poate exista teologie fără mistică, nici Ortodoxie fără Filocalie. În teologie, Nichifor Crainic a fost „un descoperitor şi un creator”, un deschizător de orizonturi cereşti. Şi nu are voie să fie uitat.

Arhid. Dr. Ioan I. Ică jr, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu

Acest studiu se preocupă cu importanţa Sfintei Euharistii în viaţa credincioşilor; fără ea, ei nu au acces la propria mântuire şi împlinire spirituală. Mai mult, Sfânta Euharistie este sacrificiul nesângeros adus de Domnul Iisus Hristos, care în mod spiritual reiterează în şi prin Biserică sacrificul Său de pe Golgota. Există o legătură puternică, strânsă, între Sfânta Euharistie şi Biserică, între Taina Euharistiei şi celelalte Taine ale Bisericii. Sfânta Euharistie asigură Comuniunea între Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, şi om, şi între oamenii care sunt membrii Bisericii şi care, deci, alcătuiesc trupul ei al cărei cap este Însuşi Hristos.

Drd. Stelian Gomboș - Consilier (superior) la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului Romaniei din Bucuresti

Expresia Sf. Ap. Pavel că „Dumnezeu va fi totul în toate” şi alte pasaje scripturistice sunt luate de Origen ca bază biblică pentru doctrina sa eshatologică despre mântuirea universală şi purificarea sufletului. Origen s-a apărat pe sine însuşi împotriva detractorilor săi care îl acuzau că încearcă să demonstreze că şi demonii pot fi salvaţi. Antropologia sa aduce mai multe argumente în acest sens. Voinţa liberă va juca un rol important în participarea spirituală din eternitate. Diavolul nu este capabil să ia o decizie bună, deşi el nu este o victimă, ci un înger vinovat care se depărtează cu toată fiinţa sa de izvorul divin, către rău. Viziunea soteriologică şi antropologică a autorului ne oferă o imagine clară o doctrinei sale despre apocatastază într-un timp când teologia se găsea într-o fază de pionierat.

Drd. Adrian Roman

Acest articol studiază caracteristicile specifice ale nivelurilor limbajului (fonetic, semantic, morfologic şi sintactic) deopotrivă în rugăciunea personală şi liturgică, subliniind remarcabilul potenţial expresiv al textelor .

Cuvinte-cheie: -

O problemă deosebit de importantă pentru istoria Bisericilor Ortodoxe din monarhia habsburgică (apoi Imperiul Austriac/Austro-Ungar) o constituie statutul juridic al acestora, mai ales relaţiile lor cu Ortodoxia ecumenică. Potrivit canonistului Nicodim Milaş, cele două Biserici Ortodoxe din Ungaria (Sârbă şi Română) au fost, la începutul secolului al XX-lea, Biserici autocefale. Problematica este destul de interesantă, deoarece nu există niciun tomos emis de Patriarhia Ecumenică sau de vreo altă Biserică autocefală, de conferire a statutului de autocefalie Mitropoliei Ortodoxe Române din Transilvania (precum a existat un asemenea tomos patriarhal pentru Biserica Ortodoxă din Regatul României, semnat la 25 aprilie 1885 de către patriarhul ecumenic Ioachim IV).

Cuvinte-cheie: -

Acest articol este o scurtă prezentare a procesului prin care titlul de “pontifex maximus” a fost înlocuit în Imperiul Roman cu cel de “basileus isapostolos”, în încercarea de a demonstra că această mutaţie nu a fost doar o înlocuire formală a unui titlu obsolet cu unul nou, ci o ruptură politică şi religioasă fundamentală. După analiza formulelor de consacrare deopotrivă în statul roman păgân şi în Bizanţul primelor secole, notăm că această schimbare a exercitat o influenţă puternică asupra implicării politicului în religios, până la nivelul unei potenţiale armonii între Imperiu şi sacerdoţiu, adică asupra a ceea ce literatura de specialitate denumeşte prin expresia „simfonie” bizantină.

Cuvinte-cheie: -

Naraţiunea cuvintelor de instituire este una din cele mai complexe secţiuni ale ana­­foralei euharistice. Originea ei e legată de începuturile cultului creştin, iar evoluţia ei a fost un amplu şi îndelungat proces. Cuvintele rostite de Mântuitorul şi actele săvârşite la Cina cea de Taină s-au păstrat în Tradiţia orală a Bisericii primare pentru ca mai apoi să fie aşternute în scris în textul Sfintei Scripturi. Odată cu aşternerea în scris a Sfintei Scripturi, naraţiunea cuvintelor de instituire din anaforaua euharistică a fost mereu ajustată şi adaptată textelor biblice şi în acelaşi timp, după cum a arătat Cagin, ea a fost îmbogăţită cu material ne-biblic, fapt care a dus la conturarea unei anumite simetrii între actele binecuvântării pâinii şi cele ale sfinţirii vinului. Textele euharistice atribuite Sfântului Vasile cel Mare nu redau literal unul din pasajele biblice, ci sunt mai curând o sinteză matură a fragmentelor din Sfânta Scriptură în care este descrisă Cina cea de Taină. Cu toate că naraţiunea cuvintelor de instituire apare menţionată în scrierea Despre Botez 1, 3, 2 a Sfântului Vasile cel Mare, totuşi o intervenţie a marelui părinte capadocian în această secţiune nu poate fi demonstrată. Pasajul din De Baptismo conţine o citare liberă a textelor din Lc 22, 19-20 şi 1 Co 11, 23-30, o dovadă a folosirii în cult a acestor pasaje biblice.

Cuvinte-cheie: -

Îndatoririle esenţiale ale credinciosului îl resposabilizează pe acesta şi îl ajută în a-şi găsi rolul şi rostul în viaţa parohiei. Astfel credinciosul are, în principal, îndatoririle, nu obligaţiile: de a participa, cu cât mai deasă frecvenţă, la slujbele Bisericii, preponderent în duminici şi sărbători şi de a se împărtăşi cu Sfintele Taine; de a susţine, întări şi mărturisi credinţa Bisericii Ortodoxe; de a vieţui potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă; de a asculta de preotul paroh, sprijinindu-l în realizarea programului pastoral, misionar. Fiecare credincios trebuie să aibă o conştiinţă puternică de enoriaş, fapt care le înnobilează pe cele de mai sus, enoriaşul devenind păstoritul cel vrednic.

Cuvinte-cheie: -

De-a lungul vremii, o serie de portrete – cuprinzând fotografii sau reprezentări plastice – au fost dedicate mitropolitului Andrei Şaguna, contribuind în mod decisiv la evocarea istorică a personalităţii sale. Între acestea sunt demne a fi amintite operele celor doi proeminenţi reprezentanţi ai artei româneşti de la începutul sec. XX: pictorul transilvănean Sava Henţia şi sculptorul Frederic Stork. În ambele cazuri, imaginea mitropolitului Andrei Şaguna este de încredere prin girul oficial pe care mai sus menţionaţii artişti l-au primit, de la Institutul Pedagogico-Teologic, respectiv de la consistoriul Arhidiocezei Ortodoxe din Sibiu.

Acest studiu are ca scop punerea în lumină a modului în care aceste două imagini artistice au reuşit să precizeze şi să comunice posterităţii trăsăturile fizice şi memorabilele calităţi spirituale ale ierarhului.

Începând cu câteva decenii de la moartea lui Şaguna, cele două lucrări au necesitat documentare de primă mână din partea autorilor lor, inclusiv o selecţie de izvoare pe care prezentul studiu le-a identificat într-o serie de portrete după modele vii şi câteva fotografii vechi ale lui Şaguna.

A fost de asemenea abordată promovarea proiectului de amplasare a unui monument, reprezentându-l pe mitropolitul Şaguna, într-un spaţiu public din Sibiu, iniţiativă care încă nu s-a materializat.

Cuvinte-cheie: -

Pe data de 15 noiembrie 2009, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe s-a mutat la cele veşnice, la venerabila vârstă de 95 de ani. Internat din data de 13 noiembrie 2007 la Spitalul Academic Militar din Belgrad, în urma unor probleme cardiace, pulmonare şi neurologice, cel despre care s-a afirmat că era „singurul om în jurul căruia sârbii erau uniţi” a păşit în Împărăţia lui Dumnezeu smerit, împăcat cu Dumnezeu şi cu cei din jur, după cum i-a fost şi viaţa! ...

Stefan L. Toma

Într-o vreme în care dialogul inter-creştin şi inter-religios pare mai necesar ca niciodată, în contextul în care la nivel mondial conceptul de interculturalitate e tot mai abordat, ca şi perspectivă a unităţii între oameni şi culturi, abordarea problematicii ecumenismului mai suscită încă diverse reacţii, chiar şi în sânul Bisericii Ortodoxe. Patriarhia Ecumenică, având rolul de a coordona dialogul oficial al Bisericii Ortodoxe în ansamblul ei cu celelalte Biserici creştine, pe baza hotărârilor Sinoadelor locale ale Bisericilor Ortodoxe Autocefale, este şi cea care monitorizează, într-un mod responsabil, atât reacţiile pozitive, cât şi negative, cu privire la dialogul ecumenic. ...

Stefan L. Toma

- Giuseppe Belotti/ Salvatore Palazzo, Genitori, la sfida educativa, Ed. ElleDiCi, Leumann-Torino, 2010, 235 p.
- Sandro Ferraroli, Educare si puo. Famiglia e scuola insieme, ElleDiCi, Leumann-Torino, 2010, 230 p.
- Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, vol. II, carte tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Basilica, Bucureşti, 2009, 408 p.

Pr. Dr. Daniel Buda, conferenţiar la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi director de program în cadrul departamentului Biserică şi Relaţii Ecumenice al Consiliului Mondial al Bisericilor (Geneva).