Cuvintele sfinte ale cântărilor liturgice, care ne încălzesc sufletele, ne îndeamnă ca, în această„noapte de mântuire”, să ne bucurăm de noianul cel negrăit şi de neînţeles pentru mintea omenească al iubirii lui Dumnezeu, ce se revarsă iarăşi peste noi şi ne face părtaşi tainicului ospăţ al darurilor deosebitei Sale purtări de grijă pentru noi. Astăzi e bucurie în cer şi pe pământ, astăzi toate s-au umplut de lumină, astăzi şedem cu Hristos la Cina Împărăţiei veşnice, unde El Se face dulcea noastră hrană, scumpa noastră băutură.

Cuvinte-cheie: -

ÎPS Dr. Laurenţiu Streza , Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, profesor (Teologie Liturgică) la Facultatea de Teologie Andrei şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - ipslaurentiu@yahoo.com

Iubiţi fii duhovniceşti,

Să mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit şi în acest an să străbatem zilele Postului Mare şi să prăznuim slăvita Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos.

Este sărbătoarea bucuriei care a cuprins toate marginile pământului; în univers se deschide o nouă eră – Era Învierii.

Toate s-au umplut de bucurie, în cer şi pe pământ; până şi-n adâncul iadului a pătruns vestea Învierii lui Hristos – învierea noastră.

Acum, Tatăl a deschis uşile Raiului ca să vină pe braţul Său toţi cei ce au stat până azi în umbra morţii.

Până astăzi, fiii Săi trăiau departe de El, în adâncă robie. Pentru această zi, Tatăl a pregătit pentru fiii Săi o mare Cină, Mielul de jertfă fiind Fiul Său Cel Unul-Născut, întrupat la plinirea vremii din Fecioara Maria.

Cuvinte-cheie: -

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioan, al Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

Adresă : - Miercurea Ciuc, România
E-mail : -

Tradiţia patristică a Bisericii Ortodoxe a văzut în Sinaxa euharistică spaţiul privilegiat al Parusiei liturgic-sacramentale a Mântuitorului Iisus Hristos, cerul pe pământ, bucuria creaţiei de Creator, transfigurarea lumii prin om, arvuna vieţii viitoare, icoana Împărăţiei cerurilor. Liturghia este mediul întâlnirii şi, comuniunii omului cu Dumnezeu, iar Hristos Îşi face simţită prezenţă în diferite şi complexe moduri care toate sunt inseparabile şi complementare, şi prin toate credincioşii se împărtăşesc de dragostea lui Dumnezeu, de harul împărăţiei Sale veşnice. Sfânta Euharistie aduce însă împărtăşirea desăvârşită cu această iubire negrăită a lui Hristos. Prin ea omul primeşte în interiorul lui pe însuşi Izvorul harului, pe Fiul lui Dumnezeu aflat în stare de dăruire neîncetată de Sine Însuşi Tatălui şi de sensibilitate compătimitoare continuă cu toată umanitatea. Starea aceasta de jertfă a lui Hristos este fundamentul ceresc al Liturghiei euharistice de pe pământ, iar scopul ei este de a-i da omului putinţa de a participa real la această jertfă veşnică, de a se jertfi pe sine asemenea lui Hristos, murind plăcerilor egoiste ale lumii acesteia şi trăind o viaţă umplută de altruismul şi dăruirea de sine a umanităţii îndumnezeite a Fiului lui Dumnezeu. Având această conştiinţă, creştinii Răsăritului Ortodox ştiu că apropierea de jertfa curată a lui Hristos presupune o pregătire ascetică care este absolut necesară pentru a putea simţi, înţelege şi gusta profunzimea dăruirii de sine a lui Hristos în Euharistia Bisericii. Umplându-se de această stare de dragoste compătimitoare, omul este chemat la o Liturghie după Liturghie, la o punere în lucrare a darurilor primite pentru a putea reitera sacramental, dar şi etic-ascetic, întreaga viaţă a lui Hristos.

Cuvinte-cheie: - Liturghie, Istoria Liturghiei, asceză, modurile împărtăşirii de Hristos, mistică

Conf. Dr. Ciprian Streza, conferenţiar (Teologie Liturgică) la Facultatea de Teologie Andrei Șaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - ciprian_streza@ yahoo.com

Botezul este o Taină misionară prin excelenţă. Cu această taină, o persoană îşi mărturiseşte public hotărârea de a deveni creştin, dar şi adeziunea sa la învăţătura şi spiritualitatea Bisericii. Este dovada vizibilă a vieţuirii ca ucenic şi frate al lui Hristos, copil înfiat de Tatăl cel Ceresc şi nou-născut sfinţit de Duhul Sfânt, iar această comuniune este trăită deopotrivă eshatologic şi social.

Cuvinte-cheie: - Biserică, Botez, convertire, misiune, identitate creştină, libertate religioasă, Sfinte Taine, înfiere, îndumnezeire

Pr. Prof. Dr. Mihai Himcinschi, profesor (Misiologie şi Ecumenism) la Facultatea de Teologie în cadrul Universităţii 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia

Adresă : - Alba Iulia, România
E-mail : - himmihai@yahoo.com

Printre multele probleme ridicate de noul context al societăţii globalizate, interferenţele dintre confesiuni şi religii pun sub semnul întrebării o seamă de rituri şi practici ale Bisericii Ortodoxe. Între aceste rituri se află şi cel care priveşte re-convertirea ori convertirea celor care doresc să îmbrăţişeze credinţa ortodoxă.

Prezentul studiu, pornind de la radiografia sumară a practicilor şi riturilor de revenire/venire la „adevărata credinţă”, îşi propune să găsească punctele nevralgice, absolut obligatorii în oricare dintre variantele noi posibile a fi aprobate şi impuse de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Concluziile acestui studiu sunt că aceste elemente-cheie, în oricare ritual al convertirii vreunui creştin non-ortodox, trebuie să fie:

– necesitatea a cel puţin două rânduieli diferite: a) pentru cei cărora li se socoteşte valid Botezul şi care trebuie doar unşi cu Sfântul Mir; b) pentru cei cărora li se va consideră valid atât Botezul cât şi Mirungerea;

– o listă completă cu confesiunile creştine care să conţină indicaţii privind ritul utilizat la convertire;

– acordul scris din partea ierarhului;

– un act solemn public (o abjurare scrisă);

– o perioadă de asceză (minim trei zile);

– întreita mărturisire a Simbolului de credinţă;

– obligativitatea împărtăşirii euharistice ca element final al procesului (re)convertirii.

Cuvinte-cheie: - convertire, creştini non-ortodocşi, Taina Botezului, ritual al convertirii

Pr. Dr. Dumitru vanca, conferenţiar (Liturgică şi Artă creştină ) la Facultatea de Teologie în cadrul Universităţii 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.

Adresă : - Alba Iulia, România
E-mail : - vancadum@yahoo.com

Dimensiunea gnoseologică a controversei doctrinare dintre Eunomie şi Sfântul Vasile cel Mare a avut implicaţii evidente şi a fost decisivă pentru precizarea termi-nologiei trinitare a Bisericii creştine. Eunomie, format în spiritul filosofiei greceşti şi pasionat de regulile sofistice ale acesteia, postula posibilitatea cunoaşterii depli-ne şi complete a fiinţei lui Dumnezeu. Gnoseologia eunomiană, parte componentă semnificativă a sistemului doctrinar neoarian, este aşezată pe structura următoarelor principii investite cu valoare absolută: Dumnezeu este Unul; simplitatea sau necom-punerea fiinţei dumnezeieşti; Dumnezeu este nenăscut sau fiinţă nenăscută; nenaş-terea exprimă însăşi fiinţa lui Dumnezeu; Fiul este născut, deci nu are calitatea de Dumnezeu; utilizarea unui cadru silogistic excesiv şi impropriu pentru interpretarea enunţurilor teologice. În schimb, Sfântul Vasile cel Mare, înrădăcinat în solul con-templaţiei mistice şi al ritmului liturgic al Bisericii, susţinea posibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu prin observarea lucrărilor Sale. El opunea sistemului eunomian sim-plificator învăţătura despre comuniunea de fiinţă a Persoanelor Sfintei Treimi împre-ună cu recunoaşterea existenţei distincte a ipostasurilor, cu consecinţa posibilităţii cunoaşterii modului în care Dumnezeu există, dar nu şi a fiinţei Sale.

Cuvinte-cheie: - Eunomie, Sfântul Vasile cel Mare, fiinţă (οὐσία), gnoseologie, nenăscut/nenaşterea (ἀγέννητος/ἀγεννησία), născut (γεννητὸς), Sfânta Treime, Fiul, Tatăl, conceptualizare (ἐπίνοια)

Pr. Axente-Cosmin Coşorean, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - cosminco2002@yahoo.co.uk

Edictul emis de Teodosie cel Mare la 28 februarie 380 este adesea trecut cu vederea şi insuficient cercetat, deşi a fost şi este considerat un document esenţial pentru înţelegerea desfăşurării raporturilor dintre Biserică şi stat, dar mai ales a modului în care împăraţii aveau să exercite o influenţă tot mai mare în viaţa eclezială în vederea construirii unui Imperiu creştin. Fără pretenţia de a reuşi întru totul, studiul încearcă să redea contextul publicării rescriptului, precum şi modul în care a fost el receptat de către contemporani.

Cuvinte-cheie: - Teodosie cel Mare, edict, relaţie Biserică-Stat, Imperiul Roman.

Dragoş Boicu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - dragosbcu@yahoo.com

Predica lui Girolamo Savonarola s-a dovedit cutremurătoare şi plină de en-tuziasm, ancorată pe cuvântul scripturistic, cu deschidere profetică, penitenţială şi apocaliptică, cu numeroase inserţii de natură politică, un discurs ce a zdrunci-nat din temelii societatea florentină, a născut dragoste şi ură deopotrivă, a mişcat inimi, a dat speranţă şi a năruit idealuri, ridicând un semn de întrebare pentru mentalitatea oamenilor acelor vremuri. Studiul încearcă să ilustreze pe scurt coor-donatele omiletice ale ferventului predicator dominican.

Cuvinte-cheie: - Savonarola, Alexandru Borgia, Luther, predică, Florenţa

Pr. Iulian-Mihail Vasile, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Uni-versităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - nt77via@gmail.com

Scopul studiului de faţă este de a oferi o viziune de ansamblu asupra rolu-rilor trasate Bisericii Ortodoxe Române de către diverse organizaţii (sau persoa-ne), reprezentante ale totalitarismului de dreapta, în cadrul proiectelor de societate propuse de acestea. Demersul nostru se concentrează pe diferitele „oferte” venite din afara Bisericii, răspunsurile Bisericii fiind prezente numai în măsura în care a fost absolut necesar să se lămurească anumite fenomene controversate. Caracterul „exterior” al discursului extremei drepte referitor la Biserică se menţine chiar şi în situaţia în care persoanele care au luat poziţie au fost membri ai Bisericii, deoare-ce, în marea lor majoritate, aceştia au fost „marginali” sau fără putere de decizie în interiorul instituţiei ecleziastice, criticând din această perspectivă anumite realităţi considerate inacceptabile.

Cuvinte-cheie: - Biserica Ortodoxă Română, extrema dreaptă, România interbelică, societate, naţiune, stat

Dr. George Enache, lector la Facultatea de Istorie în cadrul Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi.

Adresă : - Galați, România
E-mail : - geo_enache2000@yahoo.com

Secretarul General al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), Rev. Dr. Olav Fykse Tveit, a vizitat România între 15-20 mai 2012. El a fost însoţit de Pr. Dr. Daniel Buda, Secretar Executiv pentru Relaţiile Bisericeşti şi Ecumenice ale CMB. Delegaţia CMB a ajuns la Bucureşti în seara zilei de 15 mai şi a fost în-tâmpinată la aeroport de Pr. Dr. Michael Tiţa, consilier patriarhal pentru Relaţiile externe şi Pr. Dr. Costin Spiridon, consilier patriarhal şi şef al serviciului de pro-tocol din cadrul Patriarhiei Române. În aceeaşi seară, delegaţia CMB a fost invi-tată la o cină de către Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La cină au participat de asemenea Înaltpreasfinţia Sa Mitropolit Prof. Dr. Nifon de Târgovişte, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române în structurile conducă-toare ale CMB şi Preasfinţia Sa Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal. Preafericitul Patriarh Daniel l-a primit cu căldură pe Secretarul General al CMB, împărtăşindu-i, într-o atmosferă prietenească, viziunea sa cu privire la mişcarea ecumenică, precum şi aspecte din experienţa sa personală în CMB, din vremea când a fost membru al staff-ului acestuia. Cele mai importante idei discutate au fost: (1) CMB are nevoie acum, mai mult decât oricând, de susţinerea tuturor Bisericilor membre; (2) reflecţia teologică asupra mişcării ecumenice trebuie să fie întărită. Preafericirea Sa a propus ca CMB să se întoarcă la modul în care pio-nierii mişcării ecumenice au perceput misiunea şi viziunea pentru unitate şi să ne lăsăm toţi inspiraţi de ei; (3) planurile cu privire la viitorul Centrului Ecumenic prezentate de Secretarul General al CMB au fost bine primite de Preafericirea Sa Patriarhul Daniel.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Daniel Buda, lector (Istorie Bisericeasacă Universală) la Facultatea de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blagadin Sibiu şi director de program în cadrul departamentului Biserică şi Relaţii Ecumenice al Consiliului Mon-dial al Bisericilor (Geneva).

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daniel77bde@yahoo.de

Între 24-28 aprilie 2012 a avut loc, în Institutul Teologic Sfântul Ioan Damaschin, Universitatea Balamand, Liban, un curs comun între Facultăţi or-ganizat de Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) în colaborare cu Facultăţile de Teologie din Tesalonic (Grecia), Sibiu (România) şi Balamand (Liban). Tema cursurilor comune a fost „Rugăciunea şi Taina Euharistiei. O perspectivă eclesi-ologică şi ecumenică” şi a fost ultima parte a unui proiect mai larg al CMB de a organiza astfel de cursuri având ca temă eclesiologia. Cursuri precedente de acest fel au avut loc în Tesalonic (3-7 aprilie 2011) şi Sibiu (16-20 octombrie 2011).

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Daniel Buda, lector (Istorie Bisericeasacă Universală) la Facultatea de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blagadin Sibiu şi director de program în cadrul departamentului Biserică şi Relaţii Ecumenice al Consiliului Mon-dial al Bisericilor (Geneva).

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daniel77bde@yahoo.de

Institutul de Studii Pluri-, Inter- şi Transdisciplinare din Sibiu (IPITS)şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna’’, cu concursul Universităţii „Lucian Blaga”, al Universităţii Româno-Germane din Sibiu, al Uniunii Scriitori-lor din România, filiala Sibiu, şi al revistei Transilvania, au organizat, în zilele de 10 şi 16 mai, simpozionul internaţional „Europa şi Transdiscipliniaritatea. Sensul proiecului european din perspectivă culturală, religioasă şi lingvistică”, la care au luat parte, în calitate de key-note speakers, Paul Ghils, profesor la Institutul Superior pentru Traducători şi Interpreţi de la Haute Ecole de Bruxelles (Belgia) şi Hans-Ferdinand Angel, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Karl-Franzens din Graz (Austria), cel din urmă aflat în Sibiu în vederea reînnoirii parteneriatului dintre facultăţile de teologie din Graz şi Sibiu.

Cuvinte-cheie: -

Dr. Sebastian Moldovan, conferenţiar la catedra de Teologie Morală la Facul-tatea de Teologie Ortodoxă Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - smoldova@yahoo.com

Har şi pace în numele Dumnezeului nostru Cel în Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Vă rog să acceptaţi aceasta ca pe o scrisoare deschisă de la un creştin protestant care apreciază în mod deosebit participarea – conducerea – creştinilor ortodocşi în cadrul mişcării ecumenice. Prezint mai degrabă o scrisoare decât un eseu, pentru că cred că avem nevoie de mai mult dialog unul cu celălalt şi de mai puţină vorbire a unora despre alţii. De multe ori am participat la conferinţe ecumenice unde au avut loc conversaţii informale între protestanţi care se plângeau despre poziţiile „orto-docşilor nedisciplinaţi”. Îmi pot de asemenea imagina că participanţii ortodocşi la întruniri ecumenice au avut conversaţii similare despre „protestanţii recalcitranţi”. Desigur, noi ne respectăm unii pe alţii şi pe Domnul nostru comun prin dorinţa noas-tră de a „vorbi în adevăr şi în dragoste”, pentru ca împreună să putem „să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos” (Ef 4, 15).

Cuvinte-cheie: -

Michael Kinnamon,teolog american, profesor de teologie la trei seminarii pro-testante americane între 1983-2007; fost Secretar General al Consiliului Naţional al Bisericilor din SUA (2007-2011)

Adresă : -
E-mail : -

„Cuvintele ascetice” ale cuviosului Isaac Sir(ian)ul au fost dintre cele mai iubite şi citite scrieri duhovniceşti în monahismul creştin. O dovedesc sutele de manuscrise şi multele traduceri – greacă, arabă, georgiană, slavonă, etiopiană, la-tină (iar din latină în italiană, spaniolă, franceză veche) – în care au circulat vreme de peste o mie de ani până la (şi după) editarea şi publicarea lor în formă tipărită.

Cuvinte-cheie: -

Arhid. Dr. Ioan I. Ică jr, profesor (Spiritualitate) la Facultatea de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - ioanicajr@gmail.com

Prima parte a titlului propus pentru această ediţie de Biblie (The Universal Bible) poate părea, pe bună dreptate unul foarte puţin atractiv pentru creştinii oricărei confe-siuni. De obicei titlul cărţii sfinte tipărită pentru diferitele confesiuni creştine poartă un nume simplu, comun tuturor comunităţilor (Biblia, ori Sfânta Scriptură). Totuşi, dife-renţele confesionale sesizabile în traducerile moderne ale Bibliei sunt, fără îndoială, conştient elaborate, dar şi încurajate de membrii fiecărei confesiuni în cauză. De aceea este preferabil – în mod tacit, la nivel popular şi nu numai – titlul simplu de Biblie, fără pretenţia de universalitate, mai ales în contextele în care propria identitate religioasă joacă un rol primordial, definit prin constantă raportare la „celălalt”, fie el chiar creştin. Încercarea de a oferi o Biblie „universală” este, de cele mai multe ori, suspectă, deşi în sine poate fi un deziderat lăudabil.

Cuvinte-cheie: -

Alexandru Ioniţă, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - alexcartim@googlemail.com

Studiile ştiinţifice legate de muzica psaltică, numită şi bizantină, îşi au şi ele de multe ori sediul, ca patristica sau alte domenii teologice, mai degrabă în vestul Europei. În răsărit se practică efectiv (încă) această muzică, în timp ce în vest există cadrele speci-alizate pentru cercetarea ei cât mai optimal, tradiţie de mai bine de un secol, pe lângă care încolţeşte încet, dar sigur şi interesul pentru practicarea ei.

Cuvinte-cheie: -

Alexandru Ioniţă, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - alexcartim@googlemail.com

În cadrul Regnum Edinburgh 2010 a apărut un nou volum intitulat Misiune şi Postmo-dernităţi (cu privire la alte două volume apărute şi recenzate de mine, vezi Edinburgh 2010. Volume II Wirnessing to Christ today, edited by Daryl Balia şi Kirsteen Kim, Edinburgh, 2010, 301 p., în Revista Teologică, Serie nouă, anul XX (92), iul.-sept. 2010, p. 216-218; precum şi Edinburgh 2010. Mission Today and Tommorow, ed. Kirsteen Kim & Andrew An-derson, Edinburgh, 2011, 450 p., ISBN 978-1-870345-91-0 în Revista Teologică nr. 4/2011, p. 344-345). Titlul volumului de faţă a fost inspirat de una din temele de studiu din cadrul Conferinţei Misionare ţinută la Edinburgh în 2010. Pregătirea acestei teme a intrat în res-ponsabilitatea Institutului Nordic pentru Cercetare Misiologică şi Ecumenică, iar rezultatele acestui prim proces de studiu au fost publicate, inclusiv pe internet (www.missionresearch.org). Continuarea cercetării acestei teme a fost încredinţată Institutului Edede (Oslo), ajutat de un „core group” format din alte cinci persoane (din păcate nici una aparţinând tradiţiei ortodoxe). Grupul a căutat autori care să poată contribui la tema anunţată în titlu, încercând să cuprindă o arie cât mai diversă de contributori, atât prin originea şi locul unde acţionează la ora actuală, cât şi prin atitudinea lor faţă de postmodernitate.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Daniel Buda, lector (Istorie Bisericeasacă Universală) la Facultatea de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blagadin Sibiu şi director de program în cadrul departamentului Biserică şi Relaţii Ecumenice al Consiliului Mon-dial al Bisericilor (Geneva).

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daniel77bde@yahoo.de

Vestitul Institut de Teologie „Sfântul Ioan Damaschin” care este parte a Universităţii Balamand fondată în Liban de Patriarhia Ortodoxă a Antiohiei, a iniţiat organizarea mai multor conferinţe pe teme de larg interes pentru teologia şi Biserica Ortodoxă. Am onoarea de a prezenta aici primul volum din seria lansată de curând, dedicat modernităţii. Volumul este editat de către Assaad E. Kattan, profesor la Facultatea de Teologie din Münster şi absolvent al Universităţii din Balamand, şi Fadi. A Georgi, profesor la Institutul Teologic „Sfântul Ioan Damaschin”. Prezentul volum cuprinde referatele prezentate în cadrul unui simpozion pe tema modernităţii, organizat între 2-3 decembrie 2007 la Balamand, cu par-ticiparea a în jur de douăzeci de teologi. Prefaţa semnată de cei doi editori subliniază faptul că Ortodoxia a încercat mereu să intre în dialog cu modernitatea, nu ca un fenomen străin ei, ci ca o realitate în care trăieşte tot mai mult. Globalizarea, faptul că unele ţări cu ma-joritate ortodoxă sunt deja parte a Uniunii Europene, pericolul adâncirii naţionalismului şi migraţia sunt doar câteva provocări concrete ale modernităţii, cărora teologia ortodoxă trebuie să încerce să le răspundă.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Daniel Buda, lector (Istorie Bisericeasacă Universală) la Facultatea de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blagadin Sibiu şi director de program în cadrul departamentului Biserică şi Relaţii Ecumenice al Consiliului Mon-dial al Bisericilor (Geneva).

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daniel77bde@yahoo.de

Este cunoscut faptul că mântuirea înseamnă rodirea harului divin pe măsură să dez-volte şi să desăvârşească credinţa ca viaţă în Hristos şi ca misiune creştină în lume.În acest sens, Părintele lector univ. dr. Ioan Mihoc pune în circulaţie un nou studiu, care cuprinde tratarea unor subiecte care preocupă dintotdeauna pe credinciosul şi, mai ales, pe teologul creştin. În esenţă, el răspunde la trei întrebări fundamentale: Ce este cre-dinţa? Cum o trăim? Cum o împărtăşim altora? Astfel, în prima partea volumului este dezvoltată tema credinţei, în mod predilect din perspectiva gândirii pauline. Credinţa este astfel înţeleasă ca posibilitate de cunoaş-tere a omului însuşi (a sinelui interior, mai ales), a lumii în care el trăieşte, dar şi a lumii viitoare, adică a împărăţiei cerurilor.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Sorin Cosma, profesor la catedra de Ştiinţe Socio-Umane în cadrul Universităţii Eftimie Murgu, Reşiţa.

Adresă : - Reșița, România
E-mail : -

Printre principalii apologeţi creştini care au apărat ortodoxia atât de atacul ereticilor, cât şi de abuzurile autorităţii, Sfântul „Iustin Filozoful”, creştin, martir este neîndoielnic figura centrală. Cartea a patra din „Istoria bisericească” a lui Eusebiu al Cezareei(†340) – adevărat „micro-medalion bio-biblio-hagiografic” şi primul „sinaxar”, schiţă de viaţă de sfânt – a rămas timp de secole în Răsăritul şi Apusul creştin „principala sursă de informaţii despre fascinanta personalitate, destin şi operă a filozofului creştin şi apologetului martir” (p. 141). Fiind „un îndrăgostit autentic de adevărata filozofie”, s-a mutat „cu judecată” însă „de la filozofia păgână la cinstirea lui Dumnezeu”, căci, „pe când se bucura încă de filozofia lui Platon”, şi-a dat seama din „nefrica de moarte” şi din torturile cele mai în-spăimântătoare ale creştinilor că e imposibil ca aceştia să vieţuiască viaţa de destrăbălări de care sunt calomniaţi” (Istoria bisericească IV, 8, 3-4). Convertindu-se, după câteva discursuri [logous] şi o apărare [apologian] pentru credinţă, pe care acesta le adresează împăratului Antoninus Pius şi senatului roman, cade „victimă a maşinaţiilor lui Crescent filozoful” care urzeşte uneltiri împotriva lui după ce „de multe ori Iustin l-a învins în discu-ţii în prezenţa auditorilor şi în cele din urmă a repurtat asupra lui biruinţa adevărului” (IV, 16, 1). Şi astfel „s-a împodobit cu dumnezeiescul martiriu”. Un martir paradoxal însă căci în sfârşitul său au fost implicaţi alţi trei „filozofi”: „Iustin filozoful a fost martirizat sub domnia filozofului stoic împărat Marcus Aurelius, în urma unui conflict cu filozoful cinic Crescent, judecat şi condamnat la moarte de un alt filozof stoic, preţuit şi admirat de Mar-cus Aurelius ca dascăl şi numit de el prefect al Romei: Quintus Iunius Rusticus” (p. 141).

Cuvinte-cheie: -

Pr. Cătălin Crişan, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Autor al celei mai cunoscute autobiografii antice, dar şi din istoria culturii europene – Confesiunile, unul dintre cei mai mari teologi creştini din toate timpurile, Fericitul Au-gustin (354–430) a marcat profund, prin monumentala sa operă teologică, istoria teologiei şi Bisericii Apusene. Rostit iniţial în faţa unui Sinod al episcopilor din Nordul Africii în anul 393, textul cărţii de faţă – publicat pentru prima dată în limba română – este o apă-rare a dreptei credinţei din perspectiva articolelor Crezului apostolic, foarte popular în Biserica Apuseană, dar şi a Crezului de la Niceea (a cărui traducere în limba latină fusese supusă aprobării Sinodului de la Hippona) şi a formulei Crezului romano-milanez (cf. F. C. Clancy). Având să fie o confirmare a autorităţii sale în Biserică, redactată la rugămintea mai multor participanţi la Sinodul de la Hippona din 8 oct. 393, pornind de la cuvântarea solemnă pe care Augustin (pe atunci preot) a rostit-o la deschiderea acestuia, în secreta-rium (locul de întrunire al episcopilor din basilica Păcii), lucrarea Despre credinţă şi Crez (De fide et Symbolo) este o explicaţie a Simbolului de credinţă (precizând în mod concis elementele majore ale doctrinei creştine mărturisite în el) – o onoare de care nici un alt preot înaintea lui nu se mai bucurase.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Cătălin Crişan, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Dintre Părinţii Bisericii, Fericitul Augustin ne-a lăsat opera cea mai vastă (peste 800 de predici şi în jur de 100 de tratate), în care abordează toate problemele fundamentale ale teologiei. Tot Augustin este şi cel a cărui viaţă este cel mai bine cunoscută (datorită autobiografiei Confesiuni, dar şi a Vieţii sale scrisă de biograful său Possidius) şi tot în el se întrupează şi imaginea celei mai aventuroase şi fascinante căutări a Adevărului, a lui Dumnezeu Cel care avea să-l îmbrăţişeze la capătul tuturor cercetărilor sale şi spre Care cel convertit avea să tindă cu toată fiinţa sa arsă de focul iubirii.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Cătălin Crişan, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Literatura bizantină a stârnit interesul oamenilor în ceea ce priveşte discuţia despre idei şi problemele legate de veşnicie, dar şi aspecte legate de urmărirea neliniştii omului medieval în ceea ce priveşte alegerea drumului care l-ar fi dus la desăvârşire, la o apropi-ere de necunoscut şi implicit faţă de Dumnezeu. Personalităţi teologice ca Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschin şi Sfântul Simeon Noul Teolog şi-au pus amprenta asupra gândirii bizantine în ceea ce priveşte „isihia” sau contemplarea păcii înaintea lui Dumnezeu. Cel care le-a difuzat învăţăturile a fost Cuviosul Nichita Stithat, ucenic al Sfântului Simeon Noul Teolog.

Cuvinte-cheie: -

Adrian-Nicolae Păunescu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - paunescuadrian2002@yahoo.com

Acest volum este structurat, după cum este anunţat încă din subtitlul lui, în scrisori pe diferite teme catehetice. Neavând un cuvânt înainte sau o prefaţă, nu putem şti dacă vo-lumul a fost alcătuit de Sfântul Ignatie însuşi, sau dacă a fost ulterior compus din scrisorile transmise de acesta de-a lungul timpului.Tematica scrisorilor este, în general, cu conţinut duhovnicesc; cuprinsul volumului anunţă şaptezeci de scrisori, cu subiecte variate. Titlurile scrisorilor sunt foarte elocvente în anunţarea temelor tratate, motiv pentru care, dintre acestea, amintim: prietenia ca binecu-vântare a lui Dumnezeu, tratată în scrisorile „despre dragostea adevărată şi despre talantul prieteniei”, „... prietenii sunt o binecuvântare dumnezeiască”, „cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Mântuirea stă în lepădarea de sine...”. O altă temă foarte intens tratată este cea legată de moarte, atât din punctul de vedere al celui ce se pregăteşte de moarte („De ce ne scapă gândul la moarte şi la veşnicie”, „Despre pregăti-rea pentru veşnicie...”, „Către un tată de familie care trage să moară, despre încredinţarea vieţii proprii în mâinile lui Hristos: despărţirea e pentru scurtă vreme”), cât şi din punctul de vedere al celui ce urmează să piardă pe cineva („Mângâiere pentru moartea unui tânăr. Viaţa pământească este o mângâiere pentru cea veşnică. Soarta noastră în veşnicie se află în mâinile noastre”, „... despre plânsul pentru cei care au murit...”, „... despre singurul lucru de trebuinţă. Când moare, omului i se iau toate bunurile pământeşti...” , „Despre scurtimea vieţii pământeşti...”, „ Mângâiere la moartea unui prunc. Despre soarta pruncilor răposaţi”). Despre moarte, Sfântul Ignatie spune că, omul nefiind sortit pământului, ci cerului, moartea pentru el este momentul în care Dumnezeu cheamă la Sine unealta care a lucrat pe pământ pentru a lucra în continuare şi în cer, dar nu înstrăinând-o de cei iubiţi, întrucât cerul uneşte sub el pe toţi cei cu frică de Dumnezeu, pentru veşnicie.

Cuvinte-cheie: -

Diac. Ioan-Paul Crîngaşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

„Mi-am găsit inima! [Inveni cor meum]”. Acest strigăt de bucurie al Proorocului se preface într-o jubilare a fiinţei umane care poate da răspunsul cel bun atunci când „Stăpânul ne spune: Dă-mi inima ta!” (cf. Pr 23, 26). Aceasta pentru că toate gândurile, sentimentele şi voinţa omului se ivesc dintr-un adânc al persoanei sale, din „eu”-ul său, dintr-un centru religios pe care în limbaj comun îl numim inimă. (p. 7). „Noţiunea de inimă, scrie Boris Vîşeslavţev, ocupă locul central în mistica, în religia şi poezia tuturor popoarelor”. Dacă reli-gia e o relaţie personală cu Dumnezeu, atunci adevărata întâlnire cu El nu e posibilă decât în „adâncul” eu-lui, în adâncul inimii iar Dumnezeu e sensibil pentru inimă (Pascal).

Cuvinte-cheie: -

Pr. Cătălin Crişan, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Constituindu-se ca temei al spiritualităţii ortodoxe, sau „coloana ei vertebrală”, cum spune Nichifor Crainic, despre „rugăciunea lui Iisus” sau despre metoda „sfintei rugă-ciuni şi atenţii interiorizate” s-a scris foarte mult de-a lungul vremii. Părintele Profesor univ. dr. Dumitru Megheşan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Oradea, tratează acelaşi subiect dintr-o perspectivă adaptată vieţii omului contemporan, debusolat oarecum în relativismul vieţii, determinată de angoasa specifică epocii postmoderne, ancorată cu precădere în economic, financiar şi comercial, animat de supertehnologie, în detrimentul dimensiunii spirituale a vieţii omeneşti...

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Sorin Cosma, profesor la catedra de Ştiinţe Socio-Umane în cadrul Universităţii Eftimie Murgu, Reşiţa.

Adresă : - Reşiţa, România
E-mail : -

Teologia bulgară a anilor '70 a avut un exponent de seamă în persoana arhimadritului Serafim Alexiev. Înclinarea Bisericii Ortodoxe Bulgare înspre ecumenism a determinat plecarea acestuia de la Academia Teologică din Sofia. Acest lucru nu i-a răpit zelul de a scrie despre diversele probleme ale Ortodoxiei. Astfel, cartea „Viaţa de după moarte” re-prezintă un răspuns la întrebările omului legate de existenţa sufletului, existenţa vieţii după moarte şi despre ceea ce se întâmplă cu omul la despărţirea sufletului de trup.

Cuvinte-cheie: -

Adrian-Nicolae Păunescu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - paunescuadrian2002@yahoo.com

Literatura religioasă românească s-a îmbogăţitduhovniceşteprin apariţia unui nou volum din scrierile părintelui arhimandrit Vasilios Bacoianis, al cărui limbaj teologic este simplu şi accesibil publicului larg. Temele abordate de părintele arhimandrit sunt diverse şi se încearcă oferirea unor răspunsuri plauzibile la problemele cu care societatea umană se confruntă la ora actuală.

Cuvinte-cheie: -

Adrian-Nicolae Păunescu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - paunescuadrian2002@yahoo.com

Autorul acestui volum, cu multiple specializări; precum cele de medic psihiatru, psihoterapeut, specialist în psihologie medicală etc: atestate la nivel mondial, este totodată şi un fiu al Bisericii Ortodoxe Ruse cu activitate deosebit de bogată, misionară. Autorul mărturiseşte în cuvântul despre volum faptul că eforturile sale se îndreaptă spre explica-rea distincţiei dintre păcat şi boalq psihiatrică, distincţie pe care vrea să o elucideze mai ales în rândul preoţilor, care intră în contact direct cu oamenii suferinzi şi care mijlocesc vindecarea lor.

Cuvinte-cheie: -

Diac. Ioan-Paul Crîngaşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Deseori s-a afirmat că cel mai bine au vorbit despre iubire (şi căsătorie) monahii (cei singuri) iar despre monahism cei căsătoriţi. Părintele Marie-Dominique Phillippe (1912-2006) – călugăr dominican şi una dintre personalităţile spirituale sonore din mediulteo-logic–cultural occidental – nu face excepţie de la această regulă. Fost profesor de filozofie la Universitatea din Fribourg (Elveţia), întemeietor, în 1975, al Comunităţii Sfântul Ioan unde a predat de asemenea filozofia şi teologia, părintele Phillippe şi-a dedicat o mare parte din viaţă apostolatului, predicării Evangheliei unui public divers.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Cătălin Crişan, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Complot, trădare, asasinate şi mult, mult sânge. Aceste cuvinte ţi se imprimă în min-te după ce lecturezi volumul dedicat popularizării în Occident a istoriei Bisericii – sau mai degrabă Bisericilor – Ortodoxe din Europa de Est. Deşi Christine Chaillot se străduieşte, ca orice convertit plin de zel, să prezinte tezaurul dat uitării sau ignorat al creştinismului oriental, expunerea evenimentelor care l-au marcat secolul trecut se dovedeşte mai degra-bă înspăimântătoare, decât provocatoare. Se vorbeşte despre o instituţie care îşi actualizea-ză iar şi iar vocaţia martirică, chiar şi astăzi când vorbim atât de facil despre egalitatea de şanse, drepturi ale omului şi politici nediscriminatorii.

Cuvinte-cheie: -

Dragoş Boicu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - dragosbcu@yahoo.com

Pentru lucrarea de faţă s-a folosit atât textul publicat de J.-P. Migne în PG. 77, cât şi ediţia critică a lui W.H. Burns apărută în colecţia Sources Chretiennes, în volumele 372 (1991), 394 (1993) şi 434 (1998). Scrisorile pascale sunt importante, întrucât conţin refe-rinţe directe ori indirecte la realitatea epocii în care a trăit autorul. Aceste opuscule sunt, de fapt, mici tratate ce depăşesc limitele unei simple omilii, concentrând gândurile Sfântului Chiril din perioada anului pentru care a fost redactată fiecare scrisoare în parte. Scrisorile pascale, atât prin formă, cât şi prin conţinut, sunt un preţios tezaur filologic al literaturii creştine vechi. Textele urmează schema obişnuită a unei scrisori: introducere, partea prin-cipală şi încheierea. Scopul propriu-zis al acestor scrisori, de a anunţa data sărbătoririi Paştelui, a trecut în plan secund, consacrându-i doar câteva rânduri în partea finală a scri-sorii, ţinând locul unui epilog. Sfântul Chiril se distinge ca un retor inimitabil, capabil să trezească în auditorul sau lectorul textelor sale erosul celor dumnezeieşti şi să-l convingă să se deschidă prin asceză luptei pentru dobândirea „libertăţii pe care o datorează firii sale şi prieteniei cu Dumnezeu”; forţa persuasiunii sale constând în subtilitatea argumentaţiei teologice, în aplicarea stilului atic, el rămânând pentru întreaga Biserică Ortodoxă o auto-ritate invocată de ambele părţi ale dezbaterii Calcedoniene.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Sorin Doru Vasiu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - effatha_tm@yahoo.com

Lucrarea care tratează istoria schismei este extinsă la două volume: volumul I, în-cepe cu primele veacuri, adică de la întemeierea Bisericii şi se încheie cu moartea lui Fotie; volumul II, de la moartea lui Fotie până la căderea Constantinopolului sub turci. Ca metodă de lucru, autorul, adoptă înfăţişarea evenimentelor, aşa cum sunt ele prezentate în documentele istorice şi patristice, limitând propriul comentariu la măsura a ceea ce este necesar, lăsând însă celor ce citesc propria libertate de a le evalua şi de a înţelege cum au evoluat lucrurile. Se „subliniază” substratul pe care se construia structura de tip ecclesial – Biserica Romano-Catolică –, localizând în literatura istoriografică şi patristică argumentele pe care teologii apuseni le invocă, dar şi critica istorică de texte accesibile din vremea sa, ca răspuns dat acestora. Memorabile rămân cuvintele: „Dacă Fotie nu exista, cu adevărat n-ar fi existat nici schisma, însă n-ar fi existat nici Ortodoxia, nici popoare or-todoxe şi ar fi existat o robie spirituală şi un mod de gîndire religios şi etnic greşit”. Fotie, pe amândouă acestea le-a salvat prin lupta lui împotriva invaziei apusene!

Cuvinte-cheie: -

Pr. Sorin Doru Vasiu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - effatha_tm@yahoo.com

Prezenta lucrare îşi propune să aducă în atenţia cititorului Omiliile rostite de Feri-citul Augustin cu ocazia Naşterii Domnului, ele fiind adevărate capodopere de artă şi de învăţătură creştină, ce au fost stenografiate atunci, iar mai apoi păstrându-se în diferite colecţii. Volumul de faţă se află în ediţia J.-P. Migne, Patrologiae cursus completus seu Bibliotheca universalis, integra, uniformis, commoda, oeconomica, omnium S.S.Patrum, Doctorum Scriptorumque Ecclesiasticorum, series Latina, tomus XXXVIII, col. 995-1021, variantă asupra căreia nu s-a operat decât câteva corecturi, precizează traducătorul. La o cercetare atentă se poate observa că aceste predici nu au fost rostite după vreun plan mai înainte stabilit, că le lipseşte culoarea, spontaneitatea, abundenţa ori farmecul oriental pe care îl întâlnim – de exemplu – la Sfântul Ioan Gură de Aur; însă, se impun prin rigoare, subtilitate, perspectivă culturală şi filosofică, prin tehnici de abordare simplistă şi de virtu-ozitate retorică, el reuşind să treacă în mod pedagogic de la abstract la concret, de la literă la duh, cu un impact aparte atunci asupra auditorilor, iar acum, asupra cititorilor care sunt îndemnaţi să citească, prin cuvintele: „Tolle! Lege!”.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Sorin Doru Vasiu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - effatha_tm@yahoo.com

Sfântul Ciprian, datorită remarcabilei sale personalităţi şi respectului de care s-a bucurat ca episcop, a dobândit o recunoaştere aproape canonică, o răspândire amplă şi o copiere repetată de-a lungul timpului, motiv pentru care aceste Epistulae constituie poate cel dintâi epistolarium creştin, extrem de mult preţuite încă din Antichitatea creştină târ-zie, mai ales de către Ieronim şi Augustin. Fără a intra într-o analiză prea adâncă legată de conţinut, ne rezumăm doar la evidenţierea celor două direcţii de bază ale acestora: a) cunoaşterea mai amănunţită, corectă a personalităţii Sfântului Ciprian, ca episcop şi, b) cunoaşterea Bisericii din prima jumătate a secolului al III-lea, cu tot ce implică perioada respectivă: evenimentele importante petrecute, persecuţiile, chestiuni dogmatice, organi-zarea Bisericii, probleme disciplinare. Ca scriitor, Sfântul Ciprian a folosit o limbă latină îngrijită, el evitând neologismele. Lacanţiu îl caracteriza astfel: „Era de un talent lesnicios, bogat, plăcut .... era deschis. Nu poţi deosebi dacă a fost mai împodobit în exprimare sau mai bogat în expunerea ideilor, ori mai capabil de convingere...”.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Sorin Doru Vasiu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - effatha_tm@yahoo.com

Editura Sophia în colaborare cu Editura Cartea Ortodoxă continuă traducerea şi pu-blicarea seriei de manuscrise – notiţe – volume duhovniceşti sub egida Sfântului Ioan de Kronştadt, adăugând şi lucrarea de faţă care se remarcă prin sinteza învăţăturilor de credinţă ortodoxă, filozofie de viaţă, comasate în grupe de sintagme şi cugetări parenetice. Cu un cuprins bine definit, structurat pe cinci capitole alcătuite din teme antropologice, eclesiologice şi soteriologice, lucrarea reflectă însăşi viaţa Sfântului Ioan de Kronstadt drept model pentru toţi creştinii. Încă de la primele pagini, aflăm informaţii despre frumu-seţea creaţiei, despre structura psiho-somatică a omului, faptul istoric al căderii omului, esenţa – „toate păcatele noastre vin în primul rând din iubirea de sine” (p. 46), şi urmările căderii: necazurile, bolile şi moartea. Lucrarea continuă cu descrierea căilor de refacere a chipului căzut în păcat prin tainele sfinte: adevărata pocăinţă, măreţia şi necesitatea euha-ristiei, harul preoţiei – rolul ierarhiei şi însemnătatea slujirii preoţeşti – în mediul anabatic de laborator duhovnicesc al Bisericii prin: preacinstirea Maicii Domnului şi a sfinţilor, prin rânduieli, praznice şi ritualuri, prin rugăciunea de obşte şi cea particulară, racordate la purtarea de grijă dumnezeiască în iconomia mântuirii (Întruparea, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului). Spre finalul lucrării aflăm aspecte soteriologice prin care Sfântul ne readu-ce-aminte de metodele luptei cu păcatul: „luare-aminte la sine, la propria lume lăuntrică, trezvia şi despătimirea de cele lumeşti” (p. 187), lupta cu sine sau înfrânarea, metode de accedere la Împărăţia Veşnică. „Adevărurile în care cred” ale Sfântului Ioan de Kronstadt alcătuiesc un adevărat compendiu ortodox, mod de viaţă, imperios şi demn de urmat pen-tru toţi creştinii şi nu numai.

Cuvinte-cheie: -

Silviu Ciută, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - silviuclaudiu9@yahoo.com

Apărută cu binecuvântarea şi cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Da-niel la Editura Basilica, lucrarea se distinge prin noutatea pe care o aduce în aprofundarea cunoaşterii istoriei teologiei româneşti în raport cu contextul aferent prin sinteza şi ana-liza culturii teologice începând cu actele martirice şi daco-romanii (Sfântul Ioan Casian), continuând cu expunerea sistematică pe secole: VII-XV, XVI, XVII, XVIII, XIX, XX şi încheind cu secolul XXI. Structurată pe şapte capitole care, la rândul lor, conţin mai multe subcapitole, lucrarea evidenţiază amănunţit aportul esenţial al Bisericii Ortodoxe Române în planul cultural, literar şi spiritual al poporului român de la etnogeneza lui şi până astăzi prin contribuţia: „primelor manuscrise slave la români” (p. 42), Ieromonahului Macarie, Neagoe Basarab, Patriarhul Nifon, diaconului Coresi, Atanasie Crimca, Mitropoliţilor: Teofil, Ştefan, Varlaam, Dosoftei, episcopului Mitrofan, Dimitrie Cantemir, Mitropoliţi-lor: Veniamin Costachi şi Grigorie Dacălul, Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna. Fiecare subcapitol inerent capitolului este structurat pe diferite teme tratând pentru perioada pre-zentată: manuscrise, literatura teologică, biblioteci şi scoli teologice, traducători, presa bisericească, preocupări omiletice şi cu profil muzical, aportul preoţilor şi al episcopilor în segmentul literar şi cel cultural. În totalitatea ei, de un real folos, lucrarea reliefează cum s-a dezvoltat procesul învăţământului teologic (şi a ortodoxiei româneşti) odată cu formarea poporului român (prin argumente, izvoare şi mărturii), şi totodată oferă conte-poraneităţii puterea de convingere că la baza formării noastre ca stat se află un substrat creştin ortodox.

Cuvinte-cheie: -

Silviu Ciută, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - silviuclaudiu9@yahoo.com

Lucrarea primului ierarh al Dunării de Jos, retipărită după mai bine de un secol, este şi astăzi de mare actualitate misionară şi pastorală. Argumentele biblice, patristice şi doctrinare sunt aduse de ierarhul cărturar ca o dovadă a cinstirii sfintelor icoane în biserica creştină. Bogăţia documentară este de mare valoare atât pentru preoţi şi teologi, cât şi pentru credincioşi, în argumentarea cinstirii sfintelor icoane. Cartea cuprinde trei capitole dintre care primul este mai substanţial (p. 11-69), iar celelalte două: Icoanele făcătoare de minuni, cele mai renumite din România (p. 70-72), Cuvânt cu ocazia lăcrimării icoanei Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu în 1854, rostit în biserica Seminarului din Socola (p. 73-84). Cea mai importantă parte a lucrării este în primul articol, în partea a doua, unde este prezentat modul practic al cinstirii sfintelor icoane în cadrul cultului Bisericii Ortodoxe. Spiritualitatea neamului românesc a fost puternic pătrunsă de evlavia cinstirii icoanelor ca un dialog personal a omului cu Dumnezeu şi cu sfinţii săi.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Mihai Roşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - mihairosu_71@yahoo.com

Viaţa şi activitatea ierarhului bihorean a fost mai puţin cunoscută în teologia ro-mânească de până la 1989. Lupta sa împotriva nedreptăţilor şi a sistemului comunist, a făcut să cadă în dizgraţia puterii politice, iar în 1950 să-l înlăture din fruntea Episcopiei Oradiei. Lucrarea celor doi autori prezintă viaţa plină de evenimente a episcopului Nicolae Popovici, care în 1948 era candidat la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române. După acest moment, acuzat că unelteşte împotriva siguranţei statului, manifestându-se prin predici şi cuvântări cu caracter şovin, fiind unul din cei ce aşteaptă schimbarea regi-mului actual. (p. 123), a fost exilat, în 1950, la Mănăstirea Cheia unde va rămâne până în 1960 la 20 octombrie, când va trece la cele veşnice la vârsta de 57 de ani. În 1992, trupul său va fi dus în catedrala episcopală din Oradea. Cartea prezintă documente denigratoare şi calomnioase la adresa episcopului orădean, ce au fost luate din Arhivele CNSAS, ceea ce dă o valoare deosebită lucrării şi scoate în evidenţă personalitatea şi moralitatea unui ierarh martir al Bisericii Ortodoxe Române.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Mihai Roşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - mihairosu_71@yahoo.com

Cartea prezintă pătimirile a 43 de preoţi, ale unor monahi, paraclisieri sau ale altor slujitori ai Bisericii, care s-au născut în judeţul Dolj sau au desfăşurat cel puţin o parte din activitatea lor pe raza judeţului oltean. Sunt prezentate şi biografiile a doi arhierei: Antim Angelescu (+1980), (vicar al Mitropoliei Olteniei 1943-1944 şi episcop al Buzăului, 1944-1979) şi Emilian Antal (locţiitor al Episcopiei Argeşului, 1941-1944, locţiitor al Mitropoli-ei Bucovinei de Sud, 1945-1948). Toţi aceşti mărturisitori, ai dragostei de neam şi de ţară, au fost arestaţi, deportaţi, amendaţi, suspendaţi de la salarizare, obligaţi să-şi mute domi-ciliul în altă zonă a ţării. Erau vizate nu numai persoanele în cauză, ci şi familiile acestora, încât măsurile coercitive ale sistemului comunist a generat adevărate drame familiale în rândul preoţilor mărturisitori. Autoarea prezintă şi rolul Securităţii şi a Departamentului Cultelor, prin care aceste instituţii le aveau de supunere şi control a clerului şi a Bisericii. Documentele prezentate sunt adunate şi sistematizate din Arhivele CNSAS, arhivele Mi-tropoliei Olteniei, arhivele personale şi de familie a celor care au pătimit. Lucrarea oferă o lectură interesantă şi captivantă, cu documente inedite, pentru cunoaşterea şi înţelegerea vieţii religioase din perioada comunistă.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Mihai Roşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - mihairosu_71@yahoo.com

Părintele doctorand Iulian-Mihai Vasile, alături de grijile pastorale ale comunităţii din Chintinici-Roznov, s-a ocupat cu conştiinciozitate şi de redactarea a două cărţi despre oraşul Roznov. Roznovul în mărturii documentare – până la jumătatea veacului al XIX-leaşi Ctitoriile familiei Rosetti la Roznov, lansate în septembrie 2011, în cadrul unei festivităţi organizate de către primăria Roznov şi parohia Chintinici. Cartea Roznovul în mărturii documentare – până la jumătatea veacului al XIX-lea aduce la lumină istoria moşiei Ro-znov până la reforma agrară înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza. Pentru realizarea acestei monografii, autorul a consultat documentele din Arhivele Statului din Iaşi şi Bucureşti, precum şi părerea unor specialişti şi cercetători de la Institutul de Istorie A. D. Xenopoldin Iaşi.Volumul prezintă o radiografie istorică a faptelor şi a evenimentelor petrecute, pe o perioadă de două secole şi jumătate, atât la Raznov, cât şi pe întreaga moşie de care a aparţinut acest domeniu. Ultimelor două capitole ale cărţii, le sunt ataşate o serie de anexe şi fotografii ale documentelor de care autorul s-a folosit pentru realizarea acestui volum.

Cuvinte-cheie: -

Ioan Dăian, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daianioan@yahoo.com

Lucrarea structurată în 12 capitole scoate la lumină contribuţia exemplară a Părin-ţilor Bisericii la fixarea învăţăturii creştine treimice, pnevmatologice, hristologice, mari-ologice, etc; toate printr-o competenţă şi argumentare logică, aparte, dar şi într-un limbaj ales, semn al maturităţii depline de gândire, precum şi al unei înalte cercetări ştiinţifice. Astfel, în primul capitol, autorul subliniază importanţa teologiei patristice, ce are darul de a forma „creştinul după chipul şi măsura lui Hristos...”, cu aducerea aminte că, atunci când „greii” Bisericii propovăduiau învăţătura creştină, nu au uitat să se folosească şi de cultura şi filosofia pe care au aprofundat-o, lăsând autorilor patristici „întreaga libertate de creaţie în câmpul gândirii şi al literelor”, cum precizează autorul. Capitolul doi prezintă chipul în care Sfânta Biserică a reuşit nu numai să înţeleagă ofensiva evreiască, atacurile păgânilor, ale ereziilor, ci şi să reziste.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Sorin Doru Vasiu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - effatha_tm@yahoo.com

Cartea adună o parte din prelegerile susţinute de autor în cadrul Catedrei de Istorie şi Spiritualitate într-o a doua ediţie, cu o prezentare a textului structurat şi bine definit, cu adnotări marginale, cu repere cronologice, precum şi cu o bibliografie bogată. Lucrarea prezintă Imperiul Bizantin, ca urmaş al Imperiului Roman, acum vorbitor de limbă greacă, cu caracteristicile sale proprii, precum şi istoria acestui Imperiu de la inaugurarea noii Ca-pitale a împăratului Constantin cel Mare, 11 mai 330, până la cucerirea acestuia de către otomani, în 29 mai 1453. Bizanţul, „Imperiul lui Dumnezeu pe pământ, o palidă imagine a Împărăţiei lui Dumnezeu din cer”, cum afirma Steven Runciman, a dat creştinismului un cadru, libertate, dar şi posibilitatea de a se dezvolta cu dogmele, cu normele sale de bază şi culminând cu crearea de opere de cultură, artă şi arhitectură, ce i-au conferit Imperiului o identitate peste timp, universală, aceasta fiind construită şi pe coordonatele elenismului, dar şi pe deschiderea înspre antichitate. Interesant de remarcat e faptul că Bizanţul reuşeş-te să supravieţuiască tuturor încercărilor, ba mai mult să-şi exercite o operă civilizatoare printre slavi, români, sârbi, bulgari, ruşi, conferindu-le acestora pe cale paşnică, prin misi-onarism, duhul acestei civilizaţii a lumii răsăritene, a mirajului bizantin.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Sorin Doru Vasiu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - effatha_tm@yahoo.com

Autorul, profesor de Istorie a gândirii bizantine la Universitatea Aristotel din Te-salonic, numit şi „Filosoful care teologhiseşte”, este cel care a scris peste 22 de lucrări, dintre care amintim: 1. Teme de filosofie creştină şi bizantină; 2. Contribuţia Capadociei la gândirea bizantină; 3. Filosofia greacă şi bizantină; 4. Socrate, viaţa şi opera; 5. Studii de istoria filosofiei. Lucrarea de faţă analizează tema FILOSOFIEI, cu seriozitate, încă de la începuturile ei, în chip evolutiv, dar şi într-o întrepătrundere cu învăţătura creştină. Acest fapt dă prilej filosofilor bizantini de a sublinia rolul osebit al raţiunii, al filosofiei cu care se poate opera, dezvolta şi concretiza dogma creştină, nelăsându-se acum de o parte specifi-tatea elementelor orientale, ori esenţializarea elementelor de gândire greacă, ce stau într-o unire cu cea creştină, într-un adevărat echilibru, fără a perturba civilizaţia bizantină cu toată diversitatea de popoare existente în Imperiu. Personalităţi, sfinţi de marcă, cum sunt Ioan Scăraru, Simeon Noul Teolog, Dionisie Pseudo-Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul, îşi vor lăsa amprenta unei spiritualităţi monahale în registrul filosofic creştin al trecerii timpului, dar şi al trăirii relaţiei aparte cu Dumnezeu. Gândirea bizantină a continuat până la căderea Imperiului, ştafeta fiind preluată de popoarele creştine răsăritene.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Sorin Doru Vasiu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - effatha_tm@yahoo.com

Lucrarea apărută în cadrul programului „Ştiinţă şi Ortodoxie – Cercetare şi Educa-ţie” sub coordonarea lui Nicolescu Basarab şi a Magdei Stavinschi, adună o serie de eseuri teologice ale teologului contemporan Olivier Clement grupate în două mari teme „Trupul spiritual” şi „Sensul pământului”: prima prezentând o exegeză a învierii Mântuitorului corelată cu experierea acesteia prin efortul permanent de înţelegere a credinţei prin care creştinii trebuie „să încerce să trăiască învierea trupului” (p. 17), în timp ce a doua, făcând referire la cosmologia – mediu de înţelegere a antropologiei – gnoză eclezială. Încă de la începutul primei părţi, autorul aduce în relief sensul şi importanţa învierii lui Hristos ana-lizată de importanţi exegeţi şi teologi luterani (Bultmann, Bornkamm), catolici (Gustave Martelet, Marie Le Guillou) şi ortodocşi (mitropolitul Ignatie Hazim), pentru ca mai apoi să analizeze exegetic cu argumente nou-testamentare arătarea lui Hristos cel Înviat Apos-tolilor, informaţii privind datele învierii şi arătării Mântuitorului, semnificaţia mormântu-lui gol din care irump semnele învierii, iar „pământul celor morţi devine pământul celor vii” (p. 51), încheiind cu transcendenţa ca înviere. Începând cu partea a doua, teologul prezintă aspecte cosmologice caraterizate prin elemente dinamice („perspectivă istorică şi eshatologică”), antropologice („cosmologia este subordonată antropologiei”, p. 89) şi hris-tocentrice („cosmologia este geocentrică din simplul motiv că este hristocentrică”, p. 89). Lucrarea se încheie prin evidenţierea unei sinteze a raportului dintre ştiinţă, spiritualitate şi societate, grefate pe legătura dintre tehnică şi înviere, toate acestea precedate de aportul iconomiei divine prin, Întruparea - Învierea şi Înălţarea lui Hristos, în transfigurarea între-gului universul.

Cuvinte-cheie: -

Silviu Ciută, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - silviuclaudiu9@yahoo.com

Cartea reprezintă teza de doctorat în teologie susţinută sub îndrumarea PC Părinte Ar-hidiacon Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, cu titlul Angheologia la cei mai de seamă Sfinţi Părinţi ai Bisericii.Ease adresează atât celor iniţiaţi, care doresc să-şi îmbogăţească cunoş-tinţele, cât şi celor neinţiaţi, prin abordarea accesibilă a subiectului. Se remarcă prin faptul că abordează şi problema îngerilor la necreştini şi, în special, în religia mesopotamiană şi în cea musulmană. În ceea ce priveşte statutul sfinţilor îngeri în învăţătura creştină, acesta este tratat în câte un capitol aparte din perspectiva prezentării lor de către Sfânta Scriptura, Sfinţii Părinţi (Părinţii Apostolici, apologeţii creştini, părinţii alexandrini, antiohieni şi latini şi până la Sfântul Grigore Palama), şi de către cultul sfinţilor îngeri. Un ultim capitol al lucrării vor-beşte despre îngerii răi în revelaţie, în teologia patristică şi în literatură.

Cuvinte-cheie: -

Ioan Dăian, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daianioan@yahoo.com

Paul Copan este Doctor în teologie la Marquette University, iar în prezent ocupă ca-tedra de Filosofie şi Etică a Universităţii Palm Beach Atlantic din Florida. Este autorul a peste douăzeci de cărţi de filozofie şi apologetică creştină, categorie în care se înscrie şi ultima sa lucrare. Aici autorul răspunde unor acuzaţii care sunt reluate de diverşi autori atei contemporani, reiterând parcă viziunea dualistă a lui Marcion împotriva unui Dumnezeu ve-tero-testamentar violent şi ucigaş. Se subliniază similitudinea dintre imaginea lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament ca fiind un Dumnezeu Care se opune violenţei şi opresiunii de orice fel, dând în schimb dovadă de neschimbabilitate, dreptate şi iubire. Teza pe care o susţine Paul Copan este aceeaşi cu a Sfinţilor Părinţi: textele vechi-testamentare mai greu de înţeles trebuie privite ţinând cont de mentalitatea acelor vremuri, dar mai ales prin prisma sensului Noului Testament, „cheia” de înţelegere corectă a celui Vechi.

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, asistentla Facultatea de Teologie Ortodoxă An-drei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com

Brian Davies oferă primul studiu aprofundat al gândirii lui Toma d ́Aquino des-pre Dumnezeu şi rău, demonstrând că acest raport poate fi cel mai bine înţeles prin lu-mina gândirii sale metafizice: tema relaţiei lui Dumnezeu cu creaţia Sa, tema revelaţiei creştine şi doctrinele Treimii şi Întrupării. Autorul realizează astfel o excelentă introdu-cere în teologia filosofică a lui Toma d’Aquino, precum şi o analiză nuanţată a modu-lui în care scrierile lui Toma au fost luate în considerare de-a lungul timpului. Multă vreme oamenii de ştiinţă au susţinut că opiniile lui Toma d’Aquino despre Dumnezeu şi rău au fost originale, diferite de cele ale contemporanilor săi. Davies arată însă că opinii-le lui d ́Aquino pot părea originale după standardele moderne, dar că, în contextul lor isto-ric, au fost mult mai „în spiritul vremii” decât au crezut mulţi cercetători. Punctul central al cărţii este ideea că noi putem încă învăţa multe asupra acestui delicat subiect – al teodiceii, adică al prezenţei răului într-o lume creată de un Dumnezeu bun – de la filozofia lui Aqui-no. Poate de aceea lucrarea se încheie cu un răspuns la diverse critici aduse gândirii lui Toma d ́Aquino asupra „viziunii problemei răului”.

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, asistentla Facultatea de Teologie Ortodoxă An-drei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com

Monahul Moise, născut în 1952, trăitor în Muntele Athos, este un scriitor apreciat în Grecia şi în afara Greciei. Membru al Uniunii Scriitorilor din Grecia, a scris peste 50 de cărţi şi peste 1000 de articole, traduse în mai multe limbi de circulaţie. Lucrarea părintelui Moise prezintă trei conferinţe susţinute în diferite locaţii din Grecia, în care se arată legă-tura dintre darul sfânt al familiei şi responsabilitatea acesteia pentru naşterea, educarea şi formarea tinerelor vlăstare. Învăţăturile părintelui Moise pornesc şi au ca fundament învă-ţătura de credinţă a Sfântului Ioan Gură de Aur. După cum spune şi traducătorul, monahii scriu mai frumos şi mai adânc despre viaţa de familie, deoarece lucrurile se văd mai bine din afară, sau ca rod al iluminării Sfântului Duh, sau ca nostalgie a copilăriei petrecute în familia părintească. De asemenea, mirenii scriu mai frumos şi mai interesant despre mo-nahism, ca o năzuinţă a dorului după Dumnezeu şi o viaţă cât mai duhovnicească şi mai contemplativă. Cu un rafinament duhovnicesc deosebit, părintele Moise surprinde cele mai subtile aspecte ale vieţii de familie contemporane şi totodată dă şi unele soluţii care sunt centrate îndeosebi pe rugăciune, dragoste, răbdare şi pe încredinţarea în voia milos-tivirii lui Dumnezeu. Se cuvine ca părinţii să-i convingă din timp pe copiii lor că frica lui Dumnezeu este cea mai mare bogăţie în viaţă, iar evlavia este averea de mare preţ (p. 23) .

Cuvinte-cheie: -

Pr. Mihai Roşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - mihairosu_71@yahoo.com

Autorul cărţii este un preot de origine sârbă, profesor în cadrul Universităţii de Stat din Ohio, America. Părintele Matejic are o bogată activiate teologică, fiind autor al mai multor cărţi şi traducător. Intenţia sa, în acest volum, este de a elucida în ochii credincioşi-lor americani şi nu numai, diferenţele doctrinare dintre ortodoxie, catolicism şi protestan-tism, pe de o parte, şi importanţa păstrării identităţii creştin ortodoxe într-un mediu din ce în ce mai secularizat pe de altă parte. Părintele exprimă surprinderea neplăcută a faptului că în America, creştinii ortodocşi sunt minoritari şi totuşi sunt foarte curajoşi şi conserva-tori în păstrarea şi afirmarea specificului credinţei lor, pe când în Europa de Est, Ortodoxia, deşi majoritară, nu este afirmată cu aceeaşi efervescenţă, ci este diluată de curentul tot mai prezent al secularizării. Cartea cuprinde, în prima parte, o afirmare a adevărurilor dogmati-ce ortodoxe principale, dar şi o scurtă istorie a desprinderii din Ortodoxie a Catolicismului şi a Protestantismului. A doua parte a cărţii prezintă diferenţele principale de doctrină între cele trei credinţe creştine oferind de multe ori detalii legate de naşterea acestor diferenţe, de contextul socio-politic care a generat conflictele etc. Aceste diferenţe sunt analizate sistematic şi, dacă volumul ar fi fost împodobit şi cu un index tematic, ar fi constituit o sursă de rememorare facilă, la nevoie. Spiritul în care sunt făcute afirmaţiile în legătură cu diferenţele interconfesionale este destul de tendenţios şi din această cauză nu consider că ar contribui foarte mult la întărirea duhovnicească a creştinilor, în faţa religiilor prozelitis-te necreştine, ci mai degrabă ca şi un minimanual de dogmatică comparată.

Cuvinte-cheie: -

Diac. Ioan-Paul Crîngaşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : -Sibiu, România
E-mail : -

Cartea amintită reuneşte patru serii de convorbiri pe care autorul, duhovnic, le poartă cu şase interlocutori diferiţi, dar şi cu persoane terţe, în eforturile acestora de a se apropia de Dumnezeu. Primul interlocutor este o doamnă aristocrată care s-a convertit la o vârstă înaintată şi care se confruntă cu toate tabieturile pe care şi le-a permis până la momentul schimbării, dar şi cu toate dilemele unui intelectual convertit; duhovnicul o îndrumă pe această cale pentru a nu cădea în vreo extremă, din prea multă delăsare sau din prea mult zel. Al doilea interlocutor al duhovnicului este un teozof moştenitor din tată în fiu al aces-tor credinţe. Este foarte interesant dialogul între omul extraordinar de tulburat şi de confuz, golit complet de orice bucurie, după cercetările şi credinţele diluate pe care şi le-a însuşit, şi duhovnicul, acela care vindecă. Finalitatea acestor dialoguri nu este clară, dar pare să se fi însămânţat în acest om, în cele din urmă, „neliniştea cea bună”. Următorul personaj este un tânăr creştin adept al yoga, tulburat şi sceptic în dialogul cu duhovnicul; discuţiile între aceştia nu au o finalitate clară. Ceilalţi interlocutori sunt şi ei persoane foarte diferite: un intelectual care se luptă cu nonsensul ideologiilor ateismului, un frate de mânăstire care a părăsit viaţa monahală din cauza mândriei cu care nu se luptase şi o femeie ce făcuse din apropierea de duhovnic o finalitate a eforturilor sale ascetice. Aceste personaje sunt foarte bine conturate şi unele dintre ele foarte eficient îndreptate de Arhimandritul Rafail Karelin, parcurgerea acestor dialoguri fiind de mult folos atât duhovnicilor care ajută oameni în si-tuaţii similare, cât şi oamenilor care se găsesc la începutul unui astfel de drum, cu finalitate nefericită, pentru a abandona aceste căi şi pentru a se vindeca de ele.

Cuvinte-cheie: -

Diac. Ioan-Paul Crîngaşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Autorul acestui volum, ascet retras în munţii Gruziei, anunţă intenţiile pe care le are încă din prefaţa acestui volum şi anume prevenirea şi vindecarea fiilor duhovniceşti care îi vor ura sfaturile, în special cei începători, arătându-le profunzimea căderii şi viclenia înşelătorilor, prin ascunderea răutăţilor în spatele unor virtuţi exterioare. Autorul sublini-ază premisele eforturilor ascetice ale credincioşilor, prima dintre ele amintind dezrobirea de păcatul mândriei şi însuşirea pocăinţei. În capitolul doi al cărţii intitulat „de cât timp este nevoie pentru vindecarea sufletului”, părintele subliniază prin numeroase exemple şi trimiteri, atât biblice, cât şi patericale, faptul că încercările de la Dumnezeu vin toată viaţa, până la ultima suflare a omului, astfel că şi vindecarea este un proces continuu.

Cuvinte-cheie: -

Diac. Ioan-Paul Crîngaşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Subiectul acestei cărţi este foarte des abordat. Motivul pentru care m-am oprit la aceas-tă carte de dimensiuni mici este anunţarea intenţiilor autorului, din subtitlu şi din cuvântul de pe coperta IV: autorul spune că ceea ce îşi propune cartea este oferirea unei perspective prac-tice, adaptate contextului contemporan în care ne aflăm fiecare dintre noi, pentru practicarea cu succes a smereniei în staţia de metrou, la coadă la bilete, în faţa televizorului, la serbarea copilului, la serviciu sau în faţa dificultăţilor familiale. Autorul subliniază în subtitlurile cărţii necesitatea smeririi de sine, precum şi uşurinţa şi fericirea de a fi smerit. El spune că printre căile smereniei se numără credinţa, conştiinţa de sine, rugăciunea, voinţa fermă, consecven-ţa, simplitatea, sinceritatea, bunăvoinţa şi dărnicia, aceste condiţii fiind explicate în parte. Printre obstacolele vieţii smerite, autorul enumeră uitarea, iubirea de sine, încăpăţânarea, împotrivirea şi falsa smerenie. Părintele Şerban Tica spune că este foarte important să nu se uite faptul că fiecare manifestare a smereniei porneşte din inimă şi aceasta trebuie arătată lui Dumnezeu, în cuvinte cât mai simple şi mai sincere.

Cuvinte-cheie: -

Diac. Ioan-Paul Crîngaşu, doctorand al Facultăţii de Teologie Andrei Şagunadin cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Acest volum colectiv oferă o privire comparativă asupra dimensiunii etice a vieţii în China şi în Antichititatea greco-romană, fiind rezultatul discuţiilor purtate între 1-3 octombrie 2007 la Departamentul de Filosofie şi Centrul de Etică din cadrul Universităţii „Ludwig Maximilian” din München, cu sprijinul financiar al Fundaţiei Carl Friedrich von Siemens. Sunt de semnalat contribuţiile finale, semnate de G.E.R. Lloyd, „The Greeks and Chinese on the emotions and the problemof cross-cultural universals and cultural relati-vism”, David B. Wong, „Complexity and simplicity in Aristotle and early Daoistthought”,Lisa Raphals, „The ethics of prediction” şi May Sim, „Being and unity in the metaphysics and ethics of Aristotle and Liezi”. Cei interesaţi pot consulta şi primele două mari părţi ale cărţii, dedicate prezentării universului ideatico-etic al lumii Chinei antice, respectiv al Greciei şi Romei din aceeaşi perioadă. Din prima parte menţionăm studiile: „Harmony as a contested metaphor and conceptions of rightness (yi) in early Confucian ethics” – Alan K.L. Chan şi „Virtue ethics in ancient China: light shed and shadows cast” – Lee H. Year-ley, iar din a doua parte: „Parrhesy and irony: Plato’s Socrates and the Epicurean traditi-on” – Michael Erler, „The knowledge about human well-being in Plato’s Laches” – Jörg Hardy, „Aristotle: ethics without morality?” – Johannes Hübner şi „Aristotle on friendship as the paradigmatic form of relationship” – Jan Szaif.

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, asistentla Facultatea de Teologie Ortodoxă An-drei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com