Cuvânt pastoral la Praznicul Învierii Domnului
† LAURENŢIU,
DIN MILA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUIIubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!
„Mântuitorul meu, Jertfa cea vie şi nejertfită, ca un Dumnezeu, pe Tine Însuţi, de voie aducându-Te Tatălui, ai sculat pe Adam cu tot neamul, înviind din mormânt.” (Stihiră din Canonul Învierii)
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Bucuria pascală, pe care Biserica Ortodoxă o evocă intens şi solemn în întreg cultul ei şi pe care o simţim mai ales în această zi a Învierii, „praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”, este bucuria gustării vieţii veşnice şi fericirea vieţii viitoare de care ne învredniceşte Dumnezeu să ne împărtăşim prin arvună încă de pe acum.

Cuvinte-cheie: -

Înaltpreasfinţitul Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - ipslaurentiu@yahoo.com

Cuvânt pastoral la Sărbătoarea Învierii DomnuluiCinstitului nostru cler, cinului monahal şi bine-credincioşilor creştini din Eparhia noastră, har şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi,
părintească binecuvântare!

Iubiţi fii duhovniceşti,

Aşezat de către Dumnezeu în Grădina Raiului, omul a păcătuit, mâncând din fructul interzis. Din cauza neascultării sale, a intrat moartea în viaţa lui, care, apoi, a trecut la noi toţi, ca o moştenire a firii omeneşti înstrăinate de Dumnezeu (cf. Rom. 5, 12). Făcându-Se Om, Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa păcatele lumii, le-a pironit pe cruce şi a biruit moartea cu moartea şi cu Învierea Sa cea de a treia zi (cf. I Cor. 15, 4). Atunci întristarea Apostolilor s-a preschimbat în bucurie.

Cuvinte-cheie: -

Înaltpreasfinţitul Dr. Irineu Pop, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Albei Iulia.

Adresă : - Alba Iulia, România
E-mail : -

Cinstiţi părinţi şi iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Salutul pascal, dimpreună cu imnul biruinţei lui Hristos Domnul asupra morţii, au darul şi puterea de a ne ridica pe toţi, din tristeţea şi robia morţii, la frumuseţea şi libertatea vieţuirii în nădejdea dobândirii propriei învieri şi, consecutiv, cu speranţa netrecătoare a moştenirii Împărăţiei cerurilor. Aceasta este o caracteristică a întregii creştinătăţi, de la începuturi şi până la sfârşitul veacurilor şi din toate locurile unde a fost şi este propovăduită Evanghelia Împărăţiei şi s-a întemeiat Biserica locală, în comuniune de credinţă, de rugăciune şi de rânduială bună, cu întreaga Biserică, cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească.

Cuvinte-cheie: -

Preasfinţitul Dr. Sofronie Drincec, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei.

Adresă : - Oradea, România
E-mail : -

„Bucuraţi-vă pururea întru Domnul! Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”
(Filipeni 4, 4)
Iubiţi fii duhovniceşti,
Hristos a înviat!Aceasta este vestea cea bună pe care ne-au adus-o doi îngeri care străjuiau mormântul gol şi giulgiurile zăcând. La Mormânt s-au întâlnit în acel moment Creatorul cu îngerii şi cu omul înlăcrimat. Hristos dialoghează cu lacrimile omului: „Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi ?” ( Ioan 20,15). Acestea sunt două întrebări existenţiale la care trebuia dat un răspuns. Mironosiţa L-a căutat pe Hristos în mormânt. Îngerii o întreabă şi ei: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” (Ioan 20, 13). Iată, ea a venit la mormânt cu miresme să ungă trupul lui Iisus, dar nu L-a aflat. Unde era Hristos? Unde era Învăţătorul pe Care Îl urmase până în urmă cu trei zile? Oare S-a ascuns Hristos de îndurerata Sa Maică, de Apostoli, de ucenicii Săi, de femeile mironosiţe, de orbii cărora le-a dat vederea, de cei uscaţi pe care i-a vindecat, de cei ce L-au iubit?! Oare Se ascunde Hristos de noi ca să nu-L găsim?! A părăsit oare Hristos lumea?! Nu! Dar unde L-a găsit totuşi mironosiţa? Printre lacrimi!

Cuvinte-cheie: -

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioan Selejan, al Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

Adresă : - Miercurea Ciuc, România.
E-mail : -

„…iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând,
să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos, Cel atotputernic!”
(a 4-a stihiră a cântării a 4-a din Canon)
Iubiţi credincioşi,
„Hristos a înviat!”„Ziua Învierii, veniţi popoare să ne luminăm!” Cu toţii astăzi ne bucurăm de Învierea Domnului Hristos, prăznuim în libertate măreaţa şi suprema sărbătoare creştină. Să nu uităm însă că serbarea în libertate pentru prima dată a acesteia a fost făcută posibilă de Constantin cel Mare, acum 1700 de ani! Iar în spatele acestei decizii eliberatoare luate de Constantin cel Mare stă o inimă de mamă, inima Împărătesei Elena.

Cuvinte-cheie: -

Preasfinţitul Dr. Gurie Georgiu, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Devei şi Hunedoarei.

Adresă : - Deva, România
E-mail : -

Cum a împlinit Hristos făgăduințele privitoare la zidirea Ierusalimului veșnic? Macarie ridică speranțele politice de salvare ale Vechiului Testament la un nivel spiritual. Profețiile despre restaurarea cetății trebuie interpretate metaforic. Ierusalimul înrobit reprezintă sufletul omenesc căzut în patimi. Adevărata lucrare eliberatoare a lui Iisus n-a urmărit o eliberare externă, politică, ci dezlegarea sufletului omenesc de neputința sa în fața răului. Împăratul Hristos Își ocupă tronul în sufletul nostru, El zidește gândurile noastre, El ne restaurează și ne conduce într-un Ierusalim restaurat și ceresc, adică în Împărăția Sa. Această realitate oferă baza pentru un nou tip de pelerinaj. Ierusalimul nu este doar un oraș; el trebuie să fie orizontul existenței fiecăruia, scopul vieții. Pentru Macarie adevăratul pelerinaj creștin este întreaga viață a credinciosului, lupta sa pentru pacea sufletului, dorul după lumină în mijlocul întunericului apăsător.

Cuvinte-cheie: - Macarie, restaurarea Ierusalimului, suflet, domnia lui Hristos, Ierusalimul ceresc, pelerinaj

Dr. Martin Tamcke, profesor la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Georg-August din Göttingen, Germania.

Adresă : - Göttingen, Germania
E-mail : - martin.tamcke@theologie.uni-goettingen.de

Studiul de față își propune să sistematizeze concepția Sf. Vasile cel Mare asupra răului și să o încadreze în ansamblul preocupărilor de profil din cadrul istoriei și filozofiei religiilor. Trimiterea permanentă la cadrul mai larg al acestei discipline de cercetare are darul de a evidenția mai bine meritele gândirii vasiliene. Sunt elaborate aspectele metafizic, personal și moral ale răului, proiectate pe fundalul tensiunilor intelectuale ale epocii, în același timp este scoasă în evidență și valoarea lor de reper pentru creștinismul răsăritean până astăzi. Și din punctul de vedere al istoriei religiilor, înțelegerea concepției vasiliene asupra răului reprezintă un demers necesar și util propriului ductus intelectual.

Cuvinte-cheie: - Istoria religiilor, teologie patristică, Sf. Vasile cel Mare, problema răului, demonologie

Dr. Alina Pătru, lector la Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - patru_alina_ro@yahoo.com

Studiul de faţă îşi propune să analizeze legislaţia religioasă publicată de către împăratul Teodosie cel Mare în intervalul 381-387 (între Edictul „Cunctos populos” din 28 februarie 380 şi pregătirile pentru războiul civil împotriva lui Magnus Maximus), încercând să prezinte modul în care ajunge să fie percepută ideea de pluralism religios după doar 70 de ani de când Constantin cel Mare proclamase în Edictul de la Mediolanum „pentru creştini şi pentru toţi ceilalţi posibilitatea unei libere alegeri a cultivării religiei pe care şi-o doresc”.

Cuvinte-cheie: - Teodosie cel Mare, legislaţie religioasă, Codex Theodosianus, intoleranţă religioasă

Dragoş Boicu, doctorand al Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - dragosbcu@yahoo.com

Acest articol tratează modul în care Mântuitorul Hristos a fost perceput ca Rege și Preot în iconografie în secolele IV-XVII, fiind analizate mai multe reprezentări ale lui Hristos în Europa de Est si de Vest. Studiul nu se oprește strict la iconografie, ci se referă şi la expresivitatea feței Sale, la postura, la gesturile, și chiar la haine, etc.

Cuvinte-cheie: - Iisus Hristos, iconografie, icoană, întâietate, ierarhie

Alexander Kopirovsky, profesor (ex officio) în cadrul Departamentului de filosofie şi ştiinţe umane al Insitutului Creştin Ortodox "Sf. Filaret" din Moscova.

Adresă : - Moscova, România
E-mail : - amkop51@gmail.com

Cel mai vechi dintre lăcaşurile creştine de cult ortodox ale Sibiului, ctitorit de celebra familie de negustori Hagi Constantin Pop, Biserica din Groapă s-a aflat încă de la început sub patronajul episcopilor şi mitropoliţilor ardeleni. Binefăcătorii ei s-au întrecut de aceea să o înzestreze pe potriva acestui primat care i-a fost recunoscut până la momentul edificării catedralei ortodoxe din oraş, în primii ani ai secolului al XX-lea. Între darurile cele mai preţioase s-a numărat şi iconostasul, ale cărui piese pictate au rămas până în zilele noastre opere anonime.

Pornind pe firul istoriei acestei biserici, studiul de faţă încearcă să determine, prin analiză stilistică şi analogii cu opere asemănătoare, paternitatea icoanelor care compun ansamblul catapetesmei, precum şi a celei montate individual pe corpul amvonului. Acestea sunt astfel atribuite unor zugravi faimoşi ai epocii: lui Pop Ioan Grigorievici şi lui Dimitrie Dimitriu, ambii cu origini în Ţara Românească, însă împământeniţi în ţinuturile transilvănene.

Cuvinte-cheie: - Biserica din Groapă; Hagi Constantin Pop; Pop Ioan Grigorievici zugravul; Dimitrie Dimitriu zugravul din Ţara Românească

Dr. Ioan Ovidiu Abrudan, lector la Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - abrudanioanovidiu@yahoo.com

Studiul de faţă încearcă să surprindă etapele unei dezbateri purtate la începutul secolului XX între o tânără elită culturală laică (grupată în jurul lui Octavian Goga și localizată în jurul redacției revistei Luceafărul) și perechea sa bisericească (condusă de Nicolae Bălan) privind înființareaRevistei Teologice de la Sibiu. Acest pretext va însemna pentru ambele categorii șansa unei discuții pe marginea propriilor agende și a priorităților necesar a fi asumate în contextul dat. Principiul intelectualizării vieții bisericești prin care redacția de la Revista Teologică își justifica apariția avea să fie interpretat de către cercul tinerei elite laice drept o abatere gravă de la prerogativele militantist-politice ale prezentului transilvănean.

În subsidiar, această polemică poate fi imaginată și în forma unui subcapitol autohton la una dintre cele mai provocatoare întâlniri pe care modernitatea o prilejuiește, aceea dintre Biserică și chestiunea națională.

Cuvinte-cheie: - cultură, Biserică, elită, dezbatere, Transilvania

Andreea Dăncilă, doctor în istorie al Universităţii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie.

Adresă : - Cluj-Napoca, România
E-mail : - andreea.dancila@yahoo.com

În cel de-al treilea volum al Clavis Patrum Graecorum, M. Geerard inventaria între indicativele 6656-6673 corpusul omiletic al episcopului Vasile al Seleuciei (431-468), care cuprinde un număr de 55 de omilii. Nu tot corpusul omiletic inventariat de M. Geerard ca aparţinând episcopului Vasile al Seleuciei a fost transmis şi editat sub numele lui. Nici prima ediţie realizată de Andreas Schottus (1596) şi nici ediţiile următoare nu au cuprins toate omiliile transmise în manuscrise sub numele lui. După ediţia abatelui J.-P. Migne din volumul 85 al „Patrologiilor” sale, apărută în 1860, care reproducea ediţiile anterioare şi care cuprindea 41 de omilii, prima contribuţie la cunoaşterea şi valorificarea omiliilor inedite ale episcopului Vasile al Seleuciei a adus-o T.P. Camelot.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Radu Gârbacea, doctorand al Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - radu_garbacea@yahoo.com

Un personaj puțin cunoscut, dar cu un rol esențial în declanșarea disputelor care aveau să conducă pe 16-24 iulie 1054 în Constantinopol la excomunicarea reciprocă dintre cardinalul Humbert de Silva Candida și patriarhul ecumenic Mihail Kerularios – eveniment devenit în istoriografia modernă „Marea Schismă” dintre Occidentul latin și Răsăritul ortodox – a fost arhiepiscopul Leon al Ohridei. În primăvara anului 1053, sub numele său a fost pusă în circulație o scurtă scrisoare deschisă, un manifest adresat episcopilor franci și papei însuși, pe care-i invita să renunțe la folosirea azimelor pentru Euharistie, practică taxată drept iudaizare inacceptabilă a creștinismului. Scrisoarea a fost rapid tradusă în latină, iar cardinalul Humbert a redactat o severă replică teologic-ecleziologică atât sub forma unei ample scrisori (libellus) adresate în numele papei Leon IX patriarhului Mihail și arhiepiscopului Leon, cât și, ulterior, a unui dialog polemic între un „latin” și un „constantinopolitan” pe aceeași temă. Discuția în contradictoriul pe tema azimelor s-a reluat apoi la Constantinopol în mai-iunie 1054 între monahul studit Nichita Stithatul, care a replicat „dialogului” cardinalului Humbert cu un „antidialog”, combătut de un „răspuns” al legației papale conduse de Humbert. Dezbaterea s-a extins și pe tema adaosului „Filioque” apărat de legația lui Humbert într-un memoriu justificativ (rationes) combătut de același Nichita Stithatul într-o „sinteză” despre „Filioque”. Discuțiile neducând la niciun rezultat, aprigul cardinal Humbert a pus în 16 iulie 1054 pe altarul Sfintei Sofii o sentință prin care erau declarați excomunicați în numele papei Leon IX (care decedase însă pe 19 aprilie) patriarhul Mihail, arhiepiscopul Leon și sakelarul Nichifor (vinovat de profanarea ostiei latine); pe 21 iulie sinodul patriarhal condus de Mihail Kerularios a răspuns printr-un act de excomunicare a legaților papali și a catepanului Argyros, conducătorul provinciei bizantine Apulia.

Cuvinte-cheie: -

Arhid. Dr. Ioan I. Ică jr., profesor la Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - ioanicajr@gmail.com

În perioada 5-6 iunie 2013, a avut loc la Sibiu un simpozion internaţional organizat de către Institutul de Studii Pluri-, Inter- şi Transdisciplinare / Institute of Pluri-, Inter- and Transdisciplinary Studies (IPITS) în colaborare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna”. Evenimentul a avut ca principal invitat pe reputatul filosof creştin Richard Swinburne. Filosoful englez este a treia personalitate marcantă care a vizitat Sibiul în ultimii trei ani ,la iniţiativa IPITS, după Basarab Nicolescu şi Paul Ghils.

Cuvinte-cheie: -

student masterand al Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - frunzulicaemmanuel@yahoo.com

În această lucrare încerc să apăr punctul de vedere potrivit căruia fiecare dintre noi, în lumea aceasta, este compus din două părţi – un corp fizic şi un suflet non-fizic. Să începem prin a defini câţiva termeni tehnici. Definesc substanţa ca fiind un lucru, un component al acestei lumi. Astfel, mesele, stelele, persoanele sunt substanţe. Definesc o proprietate ca fiind o caracteristică ce aparţine unei substanţe (cum ar fi proprietatea de a fi galben sau a avea o greutate de două kilograme) sau poate fi o relaţie între substanţe (fiind mai înalt decât sau a se afla între). Definesc un eveniment ca fiind instantaneitatea unei proprietăţi a unei anumite substanţe sau a mai multor substanţe într-un anumit moment (cum ar fi această cravată care este maro la ora 4 după-amiaza, pe 4 iunie 2006, sau oraşul Birmingham care la acest moment se află între Manchester şi Londra). Proprietatea unei substanţe este o proprietate esenţială dacă în mod necesar acea substanţă nu ar exista fără acea proprietate. Astfel, proprietatea esenţială a biroului meu este de a ocupa spaţiu. Nu ar putea să continue să existe fără să ocupe nici un fel de volum în spaţiu. Istoria lumii este compusă din totalitatea evenimentelor; este substanţa care există (având astfel proprietăţile ei esenţiale) pentru o perioadă de timp, când asimilând această proprietate non-esenţială, când pierzând acea proprietate non-esenţială, când obţinând o relaţie cu altă substanţă, când pierzând această relaţie, şi apoi, într-un final, încetând să mai existe. Include, spre exemplu, existenţa acestei mese pentru o anumită perioadă de timp, masa fiind maro, apoi fiind pictată roşie, apoi fiind la şase metri de la perete, apoi numai la trei metri de la perete; şi tot aşa până încetează să mai existe. Dacă ai şti toate evenimentele care au avut loc (şi toate proprietăţile care au fost instanţiate, în ce substanţe şi când anume, ai şti toată istoria lumii.

Cuvinte-cheie: -

Richard G. Swinburne, profesor emerit al Universităţii din Oxford.

Adresă : - Oxford, Regatul Unit al Marii Britanii
E-mail : -

Vahan S. Hovhanessian, un biblist recunoscut la nivel mondial, este moderatorul secţiei „Biblia în Tradiţiile Ortodoxe Răsăriteană şi Orientală” (Bible in the Eastern and Oriental Orthodox Traditions) a Societăţii de Literatură Biblică (Society of Biblical Literature), cercetător asociat la Universitatea Cardiff (Marea Britanie) şi primat al Bisericii Apostolice Armene din Marea Britanie şi Irlanda. În calitate de cercetător biblist, el a iniţiat colecţia „Biblia în Tradiţia Creştină Ortodoxă” care a ajuns la al doilea volum (cel de faţă), dedicat apocrifelor şi canonului Noului Testament în Bisericile Ortodoxe. Volumul cuprinde şapte studii prezentate şi discutate în iulie şi noiembrie 2009 la două întâlniri anuale ale Societăţii de Literatură Biblică, anume la Roma, Italia, respectiv New Orleans, SUA.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Daniel Buda, lector la Facultatea de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu şi director de program în cadrul departamentului Biserică şi Relaţii Ecumenice al Consiliului Mondial al Bisericilor (Geneva).

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daniel77bde@yahoo.de

Prezenta lucrare a fost susţinută ca teză de doctorat la Universitatea din Copenhaga, Danemarca. Este o monografie despre modul în care Moise apare în literatura biografică şi autobiografică de origine iudaică veche şi în cea creştină din secolul al IV-lea, cu scopul de a construi sau, după caz, a revizui, sau a menţine identitatea colectivă a anumitor comunităţi. În acest sens sunt analizate lucrări cu caracter biografic, scrisori, encomioane, cuvântări funebre şi poeme. Dacă studiile monografice anterioare dedicate receptării lui Moise în scrierile iudaice şi creştine s-au concentrat fie asupra relaţiei dintre Moise şi Hristos, fie asupra relaţiei dintre Moise şi mari figuri greceşti precum Homer sau Platon, prezenta lucrare se concentrează asupra figurii lui Moise însuşi sau asupra figurii acestuia în relaţie cu autorii unor autobiografii sau, după caz, ai unor monografii. Dacă în secolul I d.Hr. exista deja literatură iudaică ce explora potenţialul social sau politic al lui Moise, o literatură similară de origine creştină a apărut abia în secolul al IV-lea.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Daniel Buda, lector la Facultatea de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu şi director de program în cadrul departamentului Biserică şi Relaţii Ecumenice al Consiliului Mondial al Bisericilor (Geneva).

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daniel77bde@yahoo.de

Fost profesor de istorie veche la Universitatea din Saarbrücken (Germania), membru al Academiei „Storico-Romanistica Costantiniana” din Perugia, Klaus M. Girardet s-a preocupat în principal cu istoria creștinismului în Antichitatea târzie, dar și cu politica religioasă a lui Constantin cel Mare. Această preocupare a sa pentru împăratul Constantin este fructificată și în opera „Împăratul și Dumnezeul lui. Creștinismul în gândirea și politica religioasă a lui Constantin cel Mare”, apărută la Editura De Gruyter din Berlin/ New York în 2010. Acest volum este structurat pe nouă capitole.

Cuvinte-cheie: -

Ciprian Nedelcu, doctorand al Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

La Editura Univers Enciclopedic Gold a apărut în limba română ediţia bilingvă a tratatului lui Nemesius din Emesa, Despre natura umană, în traducerea lui Walter Alexander Prager. Salutăm această apariţie editorială şi totodată remarcăm faptul că până în acest moment în spaţiul academic românesc acest tratat a fost trecut cu vederea, referinţele la acest autor fiind sporadice. Cu toate acestea, tratatul lui Nemesius reprezintă pentru mulţi specialişti primul compendiu complet de antropologie teologică, cu o orientare creştină, care a influenţat spiritualitatea şi teologia filosofică atât bizantină, cât şi latină.

Cuvinte-cheie: -

Ciprian Nedelcu, doctorand al Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Declarată „chestiunea homerică” a patristicii bizantine (A.M. Ritter), problema identificării autorului corpus-ului areopagitic i-a preocupat de-a lungul vremii pe numeroși savanți, lingviști, teologi și patrologi. Au fost propuse diverse nume, mergând de la însuși ucenicul Sf. Ap. Pavel din Areopag până la Petru Ivireanul, Sever al Antiohiei, Serghie de Reshina, Petru Fullo sau chiar Dionisie Exiguul (sic!). Volumul de față, fără a încerca să ofere o altă soluție, readuce în discuție două chestiuni intercorelate: problema ascunderii sub un alt nume și preponderența gândirii Sf. Ap. Pavel în scrierile areopagitice. Teza autorului, profesor asociat la Harvard Divinity School, ține seama de cele mai recente contribuții (Golitzin, Louth ș.a.), dar pleacă de la convingerea că Pavel „animă întregul corpus” al textelor lui Dionisie (p. 3). Nu întâmplător autorul și-a luat numele ucenicului Sfântului Pavel: prima intenție a fost aceea de a primi o autoritate și o recunoaștere sporite. În același timp însă, recurgerea la pseudonimia amintită a mai avut și scopul de recunoaștere a influenței gândirii pauline în ceea ce privește natura și scopul vieții mistice creștine. Textele din FA cap. 17 și Ga 2, 20 sunt relevante, ele regăsindu-se interpretate la Dionisie Areopagitul. Apofatismul, care predomină în gândirea lui Dionisie, explică cel mai bine recurgerea la pseudonimie a acestuia: cuvintele rostite de Apostol – „nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine” – sunt în aceeași măsură caracteristice autorului corpusului dionisian.

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com

Într-o lume atât de complexă în care suferinţa sub toate formele şi aspectele ei – ca banal afect, ca patimă – (pasiune), ca transgresiune a normalului, ca dramă sau crimă etc. – se petrece tot timpul şi în tot locul şi tot mai intens şi mai tragic, problema pătimirii şi a suferinţei Celui ce a creat lumea pentru şi în relaţie cu propria Sa creaţie şi pentru izbăvirea acesteia din suferinţă – pentru mântuirea acesteia într-o stare de nepătimire şi fericire – se poate pune la modul absolut sau relativ, principial sau punctual, însă cu o actualitate şi relevanţă tot mai acute, proporţionale cu criza multiplă pe care lumea în ansamblu şi societatea umană actuală, în special, o trăieşte.

Cuvinte-cheie: -

Protosingel Dr. Vasile Bîrzu, asistent la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - perevasile@yahoo.fr

În Filocalia Română, volumul 8, sub numele Sf. Calist Angelicude, ne sunt prezentate doar două mici scrieri isihaste, „Meșteșugul liniștirii” și „Culegere din Sfinții Părinți – Despre rugăciune și luare-aminte”, prefațate de Părintele Dumitru Stăniloae, cu un scurt cuvânt-înainte, rezumând puținele date biografice păstrate despre acest autor filocalic bizantin, precum și locul și importanța acestor două scrieri isihaste în ansamblul operei autorului, dar și în cadrul tradiției bizantine filocalice de la sfârșitul secolului al XIV-lea, populată de mai mulți autori cu același nume, Calist.

Cuvinte-cheie: -

Protosingel Dr. Vasile Bîrzu, asistent la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - perevasile@yahoo.fr

Născut în anul 1937 la Sibiu, Prof. Dr. Dr. h.c. Christoph Klein a activat ca profesor de teologie sistematică la Institutul Teologic Protestant din Sibiu (între 1976 şi 1990), ocupând între anii 1990 şi 2010 şi funcţia de episcop al Bisericii Evanghelice C.A. din România. Lucrarea de faţă reprezintă o revizuire a unei părţi din teza de doctorat intitulată „Spovedania în Biserica Evanghelică C.A. în România”, publicată iniţial în limba germană la cunoscuta Editură Vandenhoeck & Ruprecht din Götingen (1980). Teza principală a cărţii este aceea că dispariţia aproape în întregime a practicii spovedaniei private (individuale) din Biserica Evanghelică transilvăneană nu-şi are originea în scrierile lui Luther, ci într-o evoluţie spirituală care a atins punctul culminant la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com

Cadru didactic universitar de înaltă ținută academică și consilier al sectorului cultural la nou-înființata și dinamica Episcopie a Devei și Hunedoarei, Părintele Dr. Florin Dobrei a promovat în 2009 examenul de doctorat cu calificativul „magna cum laudae” la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, având ca și coordonator științific pe cel mai competent cercetător în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Academician Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu. După publicarea tezei de doctorat, intitulată Istoria vieții bisericești a românilor hunedoreni, Reșița, 2010, 724 p, a urmat la scurt timp volumul Bisericile ortodoxe hunedorene, Reșița, 2010, 734 p.; apoi pe încă trei volume apare semnătura Părintelui Profesor Dr. Florin Dobrei, în calitate de coautor sau coordonator: Repertoar al bisericilor de lemn din județul Hunedoara (coautor), Reșița, 2011, 457 p; Județul Hunedoara, monografie (coautor), vol. III, Deva, 2012, 471 p.; Silviu Dragomir (1888-1962) – 50 de ani de la trecerea în veșnicie (coordonator), Cluj-Napoca, 2012, 326 p. Fiind în același timp coautor al Enciclopediei Ortodoxiei Românești, București, 2010, 767 p., după mai multe studii și articole publicate în țară și străinătate, pe măsură să dovedească competență desăvârșită în cercetarea științifică, sub egida a două prestigioase edituri românești, Academia Română – Centrul de Studii Transilvane și Editura Învierea a Mitropoliei Banatului, a văzut de curând lumina tiparului, purtând aceiași semnătură, o laborioasă monografie a unei remarcabile publicații teologice bănățene: Altarul (Mitropolia) Banatului (1944-1947; 1951-2011), apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Sorin Cosma , profesor la catedra de ştiinţe Socio-Umane în cadrul Universităţii "Eftimie Murgu", Reşiţa.

Adresă : - Reşiţa, România
E-mail : -

Protoiereul Gheorghe Colțea este cunoscut iubitorilor de credință autentică și de înaltă spiritualitate prin cuvintele sale de o vibrație duhovnicească profundă și veritabila sa credință, transmise nouă și prin emisiunile Radio și TV TRINITAS, difuzate în ultimii ani. Nu există suflet creștin românesc, iubitor de frumos și de viață spirituală, care, cunoscându-l, auzindu-l sau văzându-l, pe drum sau la locul său de muncă, în mașină sau în fața ecranului de televizor, să nu fi fost mișcat de cuvintele pline de sensibilitate, credință, iubire și dăruire ale sale, izvorâte din preaplinul unei inimi bogate în experiențe și sensibile în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Ioan C. Teşu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

Adresă : - Iaşi, România
E-mail : - tesu_i at yahoo.com

Această carte este varianta revizuită a tezei de doctorat susținute sub îndrumarea Dr. John Sailhamer la Seminarul Teologic Baptist Golden Gate din Millvalley, C.A. . Volumul este împărțit în patru mari capitole, toate centrate asupra analizei celebrei cântări din Ieșire 15, 1-18, cunoscută drept „Cântarea mării”. Mai exact, analiza autorului se îndreaptă asupra referinței din versetul 17 la „muntele” și „sanctuarul” pe care le-ar fi făcut Dumnezeu. Multă vreme interpretările acestui verset au considerat că trimiterea se face la Templul lui Solomon de pe Muntele Sion. Dimpotrivă, printr-o subtilă și minuțioasă analiză, autorul cărții demonstrează că acest sanctuar nu se referă la Templul lui Solomon – și nici la tabernacul sau la cel de-al doilea templu –, ci reprezintă un sanctuar eshatologic a cărui natură divină îl distinge de orice structură făcută de mână omenească.

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com

Eshatologia este o temă teologică din ce în ce mai actuală, ea aflându-se într-un amplu proces de dezvoltare în toate marile ramuri ale creștinătății. În ceea ce privește teologia romano-catolică, acest fapt este evident și din lectura cărții lui Wilko Teifke, care aduce în discuție eshatologia la trei dintre cei mai mari teologi romano-catolici din secolul al XX-lea: Romano Guardini, Karl Rahner și Joseph Ratzinger. Această lucrare a fost susținută ca teză de doctorat la disciplina Teologie sistematică în cadrul Facultății de Teologie Evanghelică a Universității Eberhard-Karls din Tübingen în semestrul de iarnă 2010/2011.

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com

După publicarea în 2010 a unei impresionante monografii despre educaţia teologică la nivel mondial, cu titlul Handbook of Theological Education in World Christianity. Theological Perspectives. Ecumenical Trands. Regional Surveys, Dietrich Werner, David Esterline, Namsoon Kang şi Joshva Raja (editori), Regnum Books International, Oxford, 2010, XXIX + 759 p., ISBN 978-1-870345-80-4 (vezi recenzia mea la această lucrare din Revista Teologică, SN, XX (92), iul.-sept., nr. 3, 2010, p. 214-216), apare un alt volum de dimensiuni comparabile, dedicat educaţiei teologice şi ecumenismului în Asia. Cele trei „Cuvinte înainte“ semnate de Henriette Hutabarat Lebang, Secretar General al Conferinţei Creştine din Asia (p. xi-xii), de Olav Fykse Tveit, Secretar General al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) (p. xiii-xiv) şi de Kim Young-Ju, Secretar General al Consiliului Naţional al Bisericilor din Coreea (p. xv-xvi) subliniază importanţa volumului din perspectiva organizaţiei ecumenice pe care o conduce fiecare dintre semnatari. Editorialul semnat de echipa editorială, intitulat Fiind una în Hristos – învăţând să fim Biserică împreună (p. xvii-xxii) prezintă istoria acestui volum şi rolul pe care editorii ar dori ca acesta să-l aibă în viaţa mişcării ecumenice. Prezentul volum este rezultatul unor eforturi de patru ani depuse de echipa editorială şi de colectivul de autori. Volumul, primul de acest gen publicat vreodată pentru continentul asiatic, are menirea să completeze un mare neajuns al educaţiei teologice şi ecumenice asiatice. Autorii sunt, de asemenea, conştienţi că munca lor va contribui la dezvoltarea şi întărirea educaţiei teologice şi ecumenice în Asia (unde în 2010 doar 8,5% din populaţie era creştină), fără de care dezvoltarea sănătoasă a creştinismului în această parte a lumii nu este posibilă. Nu în ultimul rând, volumul este înţeles ca o pregătire (de factură solid academică, am adăuga noi) pentru următoarea Adunare Generală a CMB care va avea loc în Asia (Busan, Coreea de Sud) între 30 octombrie şi 8 noiembrie 2013.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Dr. Daniel Buda, lector la Facultatea de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu şi director de program în cadrul departamentului Biserică şi Relaţii Ecumenice al Consiliului Mondial al Bisericilor (Geneva).

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - daniel77bde@yahoo.de

Educat ca istoric, întâmplător profesor de literatură franceză în SUA, dar convertit la o antropologie filozofică construită din perspective pluridisciplinare (antropologie, psihologie, sociologie, teorie literară, istorie, hermeneutică, teologie), René Girard şi-a dedicat întreaga carieră unei singure teme, anume desluşirii violenţei umane. Teoria sa, denumită teoria mimetică, ar putea fi rezumată la următoarele teze: a) dorinţa, principala forţă motrice a condiţiei umane, este constituţional imitativă; întotdeauna dorinţa noastră se îndreaptă către un obiect desemnat de un personaj model; b) mimetismul dorinţei creează, inevitabil, rivalitate, iar aceasta conduce la violenţă; c) rivalitatea mimetică cuprinde orice comunitate umană şi escaladează în violenţă până la un punct în care comunitatea identifică o victimă ispăşitoare, a cărei sacrificare rezolvă criza şi readuce pacea, însă numai temporar; c) rivalitatea mimetică şi violenţa sacrificială sunt justificate, deci ascunse, de miturile fondatoare ale religiilor şi culturilor; d) Evangheliile – Iisus Hristos, mai precis –, sunt singurele care revelează violenţa civilizaţională fondatoare şi oferă singura ieşire din ea, pe calea nonviolentă, dar cruciformă a iubirii de Dumnezeu şi de vrăjmaşi. Departe de a fi cu totul originală (Platon, Augustin, Hobbes, de Tocqueville, Dostoievski, Nietzsche, Freud, de Rougement sunt numai câţiva precursori celebri) simplitatea profundă şi forţa hermeneutică a teoriei mimetice a provocat numeroase reacţii, de la îmbrăţişarea exaltată, ca teorie universală, la respingerea completă, ca derizorie (J. Landy), majoritatea lumii academice privind-o cu reţinere sau suspiciune, ca fiind deficitară în privinţa validităţii empirice. Interesant, cele mai serioase contestări provin din antropologie (de pildă, E. Traube), critică istorică (H. White) şi literară (R. Pommier), în timp ce confirmări neaşteptate îi aduc neuroştiinţele dezvoltării prin descoperirea „neuronilor oglindă” şi a rolului lor în comportamentul uman (a se vedea, Garrels, Scott R. (ed.), Mimesis and Science: Empirical Research on Imitation and the Mimetic Theory of Culture and Religion, Michigan State University Press, 2012).

Cuvinte-cheie: -

Dr. Sebastian Moldovan, conferenţiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - smoldovan@yahoo.com

Raportul între trup, haine și religie reprezintă tema acestui volum colectiv, editat de trei tinere cercetătoare din Elveția. În fapt, majoritatea autorilor provin din spațiul germanic (Germania, Austria, dar mai ales Elveția), ceea ce explică limba în care au fost redactate toate studiile, cea germană.

Titlul volumului, „A doua piele”[1], este sugestiv și extrem de bine ales: omul de astăzi este atât de preocupat de modul în care se îmbracă, încât pare că moda ține de propria lui identitate. (Nu întâmplător moda a ajuns în secolul XX și la începutul secolului al XXI-lea una dintre cele mai importante afaceri.)

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com

Cartea de față încearcă să răspundă la întrebarea: Cui îi e frică de creștini astăzi? Se pare că multora, întrucât autorul demonstrează cum creștinismul este cea mai persecutată religie din lume. Cauzele sunt diverse: membrii altor religii văd în creștini niște rivali periculoși; regimurile totalitare nu suportă creștinismul ca alt centru de autoritate; iar regimurile corupte se tem de criticile pe care creștinii li le-ar putea aduce din perspectiva preceptelor evanghelice. În multe țări întâlnim o combinație de acești factori, R. Shortt analizând cazurile unor țări ca Egipt, Irak, Iran, Pakistan și Indonezia, unde biserici au fost distruse sau incendiate, preoți sau pastori – împreună cu păstoriții lor – au suferit violențe verbale sau fizice, au fost întemnițați sau chiar uciși. Persecutarea creștinilor nu se întâlnește însă numai în țări cu regimuri islamiste radicale. Situații similare regăsim în Turcia – o țară musulmană declarată „seculară” –, în India, Vietnam, Cuba, Sri Lanka, Burma sau Coreea de Nord (aici a fi creștin duce în mod automat la pedeapsa cu moartea). Autorul se oprește și asupra cazurilor mai speciale ale Chinei – unde nu doar creștinii, ci și membrii altor religii (cum ar fi musulmanii) sunt persecutați – și Nigeriei – unde au loc confruntări mai mult sau mai puțin violente în zona de întâlnire dintre Sudul nominal creștin și Nordul nominal musulman. De asemenea, Shortt aduce în discuție și cazul mai ciudat al unor țări ca Belarus și Venezuela, în care Bisericile majoritare încurajează membrii propriilor comunități și autoritățile de stat să persecute alte denominațiuni creștine (secte).

Cuvinte-cheie: -

Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - torocipri@hotmail.com