3/2019

Seria: Nouă
Anul Aparitiei: 2019
Editura: Andreiana, Sibiu
ISSN: 1222-9695
ISSN Online: 2069-8895

EDITORIAL - După douăzeci de ani. Scurtă cronică a bioeticii ortodoxe româneşti - Sebastian MOLDOVAN

În cadrul acestui studiu editorial, realizez un inventar şi o sumară evaluare a evenimentelor şi publicațiilor care ilustrează preocupările pentru bioetică manifestate în cadrul teologiei ortodoxe româneşti din perioada post-comunistă, urmat de o prezentare a cuprinsului acestui număr monografic.
Cuvinte-cheie: - bioetică, teologie ortodoxă românească
Profesor de Teologie Morală, Etică socială şi Bioetică la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Romania.
Locație : - Sibiu, România
E-mail : - smoldova@yahoo.com
Descarcă PDF

Amintindu-ne ce este moartea: reflecții asupra îngrijirii la sfârșitul vieții - H. Tristram Engelhardt, Jr.

Cultura seculară a diminuat radical însemnătatea vieții și a morții. Odată ce moartea nu mai este văzută ca o poartă spre judecata lui Dumnezeu, gravitatea sa este radical diminuată. Aflându-ne în chingile culturii secularizate, nu mai putem percepe apropierea morții ca pe o ultimă șansă de a ne orienta cu toată inima în pocăință și în dreaptă cinstire către Dumnezeul cu Care va fi să petrecem în veșnicie. Cultura secularizată încearcă să plaseze toate energiile dedicate îngrijirii celui aflat pe moarte doar în orizontul finitului și imanentului. Preocupările morale sunt reduse la chestiuni de consimțământ liber și informat, de menținere a autonomiei persoanei muribunde, de respectare a modului în care pacientul înțelege moartea cu demnitate și de asigurare a acelor intervenții medicale care să controleze durerea și să suprime conștiința de sine (făcând astfel pocăința imposibilă) și chiar să scurteze și să curme viața. Preocupările religioase sunt reduse fie la probleme de morală, fie la o dimensiune culturală, și nu la una transcendentă. Odată ce se pierde din vedere semnificația transcendentă a morții, semnificația morții este imanentizată, iar moartea este trivializată. Această situație este rezultatul unei schimbări fundamentale în temeiurile și convingerile culturii occidentale.
Cuvinte-cheie: - îngrijire la sfârşitul vieţii, secularism, bioetică, creştinism-ortodox
H. Tristram Engelhardt, Jr. (1941-2018), medic, filosof şi bioetician american ortodox, fost profesor la Universitatea Rice şi la Colegiul Medical Baylor din Houston, Texas.
Locație : - Texas
E-mail : -
Descarcă PDF

Impactul bioeticii seculare asupra bioeticii creștine. Îngrijirea și luarea deciziilor privitoare la momentul sfârșitului vieții. - Corinna DELKESKAMP-HAYES

Articolul de faţă prezintă cele două versiuni ale bioeticii seculare, una de sorginte americană, cealaltă europeană, ambele succedanee ale moralei creştine occidentale, care se concurează şi totodată concură în a ocupa, în detrimentul unei viziuni inspirate de creștinismul-ortodox, poziţii normative în câmpul evaluărilor etice ale îngrijiri sănătăţii într-o ţară recent reintegrată în spaţiul politic european occidental cum este România. Folosind ca studiu de caz îngrijirile pentru persoane în stadiu terminal al vieţii, sunt scose în evidenţă mentalitatea comună celor două variante seculare, anume absenţa oricărei raportări autentice la transcendent şi, în lipsa acesteia, centrarea deciziilor pe sine, respectiv pe egalitatea în afirmarea de sine. Dimpotrivă, o bioetică creştin-ortodoxă are în centru relaţia cu Dumnezeu şi împlinirea voii Acestuia, conform căreia, bunul sfârşit al vieţii este unul în care prioritate o are pocăinţa, iertarea şi împăcarea cu Dumnezeu şi cu semenii.
Cuvinte-cheie: - bioetică creştină, bioetici seculare, îngrijire la sfârşitul vieţii, transcendenţă
Corinna Delkeskamp-Hayes, director de programme europene, International Studies in Philosophy and Medicine Inc., Connecticut, SUA, şi co-editor al revistei academice „Christian Bioethics – non-ecumenical Studies in Medical Morality”, Oxford University Press
Locație : - SUA
E-mail : -
Descarcă PDF

De ce îndârjirea terapeutică? - Mark ANDRONIKOF

Iniţierea sau continuarea unui tratament în condiţiile unei prognoze medicale negative este una dintre situaţiile cele mai dificile moral în contextul îngrijirii sănătăţii. Articolul prezintă sintetic, mai întâi, multiplele aspecte ale identificării şi definirii unui prag dincolo de care îngrijirea medicală nu se mai justifică. În al doilea rând, sunt expuse câteva motive pentru care această problemă există ca atare. Ele ne îndreaptă atenţia către performanţele tehnice ale medicinei contemporane, investiţiile economice şi aşteptările sociale tot mai mari faţă de aceste performanţe. În acest climat, viziunea creştin-ortodoxă asupra omului poate arăta spre valoare superioară supravieţuirii.

Cuvinte-cheie: - îndârjire terapeutică, medicină, scientism, societate, creştinism ortodox
Diacon Dr. Mark Andronikof, şef serviciu de urgenţe APHP, Universitatea Paris-Saclay, Spitalul Antoine Béclère, 92140 Clamart- Franţa.
Locație : - Franța
E-mail : -
Descarcă PDF

Declarații ale Bisericii Evanghelice din Germania și Bisericii Ortodoxe Române cu privire la bioetică. O analiză comparată într-o perspectivă ecumenică - Pr. Dr. Ispas RUJA

Progresul tehnologic din domeniul medical oferă posibilități noi în societatea modernă. Pentru a evita abuzurile în folosirea lor fără discernământ, societatea are nevoie orientare morală în aceste noi orizonturi. Ea așteaptă o poziție referitoare la aceste cuceriri ale științei medicale în special de la Biserică. Aceasta își exprimă poziţia ei prin documentele bisericești, care încearcă să ofere un ajutor în alegerea unei hotărâri etice. Analiza documentelor de bioetică ale Bisericii Ortodoxe Române și ale Bisericilor Evanghelice din Germania, potrivit anumitor criterii, atrage atenția asupra deosebirilor şi convergențelor ce există în aceste declarații bisericești, deschizând dialogul spre o voce comună a Bisericilor în acest domeniu al eticii medicale.
Cuvinte-cheie: - bioetică, documente bisericești, ecumenism, principii etice, avort, transplant de organe, eutanasie
Pr. Dr. Ispas Ruja, Parohia „Sfântul Dimitrie cel Nou”, Dortmund, Germania.
Locație : - Germania
E-mail : -
Descarcă PDF

Probleme bioetice referitoare la momentul apariției persoanei umane în decursul dezvoltării embrionare - Pr. Roman Tarabrin

Ultimele cercetări din biologie și medicină afectează dramatic deja aprinsa dezbatere asupra momentului începutului vieții umane. La rândul ei, această dezbatere comportă serioase implicații ce conturează viziunea față de un întreg șir de probleme bioetice precum avortul, contracepția, experimentele pe embrioni umani, tehnologiile de reproducere asistată, celulele stem, editarea genetică și terapia genică. Acest referat are ca scop să arate că soluția la aceste probleme este direct legată de stabilirea momentului începutului vieții umane în decursul dezvoltării embrionare. În știința seculară nu există acord în această definire deoarece conceptul de „om” nu este doar o noțiune biologică ori medicală. Pentru a-l defini se impune recurgerea la alte domenii de cunoaștere pentru a analiza informațiile despre embrion. În cadrul referatului oferim fundamentul creștin pentru această definire. Din perspectivă creștină, momentul în care un om capătă viață este fuziunea dintre spermatozoid și ovul. Îndrăznim să credem că argumentele prezentate în acest referat vor duce la recunoașterea faptului că această perspectivă este consensul bioetic cel mai bun posibil, nu doar din punct de vedere creștin, ci și din punct de vedere general uman.

Cuvinte-cheie: - embrion, persoana umană, începutul vieții, zigot, perspectiva ortodoxă

Preot Roman Tarabrin, asistent universitar, Departamentul de Ştiinţe Umaniste al Universităţii de Medicină I.M. Secenov din Moscova, Federaţia Rusă.
Locație : - Federația Rusă
E-mail : -
Descarcă PDF

„Şi care este copilul meu?” Opţiuni parentale în fertilizarea in vitro şi relevanţa lor pentru o etică a procreaţiei - Sebastian MOLDOVAN

Recurgerea la tehnologiile de asistare medicală a procreaţiei este un fenomen tot mai amplu, inclusiv în comunităţile creştin-ortodoxe, dar încă puţin evaluat moral şi evidenţiat pastoral. Un aspect aparte al procedurilor de fertilizare in vitro (FIV), despre care va fi vorba aici, îl reprezintă pierderile care însoţesc nu refuzul de a avea copii, ci, oricât de paradoxal ar părea la prima vedere, tocmai dorinţa de a-i avea. În acest eseu, voi examina acest argument, atât din punct de vedere logic, cât şi teologic. Voi începe cu o tipologie morală a avorturilor în cazul procreaţiei pe cale naturală, apoi voi prezenta pierderile procreative în contextul FIV. Mai departe, voi compara cele două tipuri de pierderi, urmărind să identific aspectele comune şi cele specifice. Cu toate că statutul uman al nenăscutului se impune ca o problemă fundamentală în evaluarea morală a pierderilor procreative, contextul FIV scoate în prim plan rolul pe care proiectul parental îl joacă în raportările şi deciziile privitoare la soarta celor concepuţi.
Cuvinte-cheie: - fertilizare in vitro, pierderi procreative, avort, proiect parental, creştinism-ortodox
Prof. Dr. Sebastian Moldovan, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Locație : - Sibiu, România
E-mail : - smoldova@yahoo.com
Descarcă PDF