† LAURENŢIU,
DIN MILA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI
Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi drept-credincioşilor creştini,
har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

Să mergem, dar, până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.” (Lc. 2, 15)

Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Ca în fiecare an, la Praznicul cel Mare al Nașterii Domnului, inimile noastre sunt copleşite de mare bucurie duhovnicească. Totul este plin de lumină, totul este împodobit pentru marea sărbătoare a venirii lui Dumnezeu la noi. Ploaie de daruri se revarsă peste noi. Ne cercetează pe noi, de Sus, Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, Soarele dreptăţii, Care vine în lumea noastră pentru a ne mântui pe noi, pentru a ne lumina vieţile, pentru a da sens vieţii noastre, pentru ca noi să ne împărtăşim de mila Sa nesfârşită şi de dragostea Sa jertfelnică.

Cuvinte-cheie: -

Înaltpreasfinţitul Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : - ipslaurentiu@yahoo.com

† IRINEU,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL ALBA IULIEI
Cinstitului nostru cler, cinului monahal şi bine-credincioşilor creştini din Eparhia noastră, har şi pace de la Dumnezeu,
iar de la noi, părintească binecuvântare!
Iubiţi fii duhovniceşti,
Cu negrăită bucurie sufletească, toată creștinătatea, de la un capăt la altul al pământului, sărbătorește astăzi evenimentul mântuitor al Nașterii Domnului. Ca o Mamă duhovnicească, Sfânta noastră Biserică dreptmăritoare, în armonioasele ei cântări, ne îndeamnă, așa cum i-a îndemnat, veacuri de-a rândul, pe moșii și strămoșii noștri: ,,Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L!”. Aceasta este o chemare de a răspunde cu iubire lui Hristos, Iubirea divină coborâtă pe pământ, pentru ca, „îndreptățiți fiind prin harul Său, să devenim moștenitori ai vieții veșnice” (Tit 3, 7).

Cuvinte-cheie: -

Înaltpreasfinţitul Dr. Irineu Pop, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Albei Iulia.

Adresă : - Alba Iulia, România
E-mail : -

† SOFRONIE,
DIN MILA LUI DUMNEZEU,
EPISCOPUL Ortodox Român al OradIei
Iubitului cler, râvnitorilor după Hristos monahi şi monahii
şi întregii plerome a Bisericii din ţinutul străbun al Bihorului,
din pământul strămoşesc al Crişanei, de la marginea dinspre apus a neamului românesc, har, binecuvântare şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi, părintească îmbrăţişare şi sărutare sfântă în Duhul Sfânt Mângâietorul!
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Noaptea sfântă a Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este noaptea care a schimbat cursul istoriei omenirii. Mai precis, noaptea în care s-a schimbat istoria umanității, noaptea în care Dumnezeu a intrat în lumea oamenilor în mod tainic, mai presus de înțelegerea și de pătrunderea minții omenești, prin nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, prin întruparea Cuvântului veșnic al Tatălui, prin înomenirea Celui născut din veci din Tatăl ceresc, fără de maică, născut la plinirea vremii din Maica și Fecioara, fără de tată, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei, Dumnezeu și Omul, Iisus Hristos, Logosul întrupat, înomenit, Domnul și Mântuitorul.

Cuvinte-cheie: -

Preasfinţitul Dr. Sofronie Drincec, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei.

Adresă : - Oradea, România
E-mail : -

† Andrei,
Din mila lui Dumnezeu,
episcop al Covasnei şi Harghitei
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,
părintească binecuvântare

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Aceasta a fost vestea pe care au adus-o îngerii din ceruri oamenilor, în noaptea cea sfântă a Nașterii Domnului Hristos. Ea cuprinde Darul pe care Tatăl cel din Ceruri L-a trimis în lume „Să Se nască și să crească/ Să ne mântuiască”. Niciodată nu a răsunat pe pământ o cântare atât de minunată ca aceea care s-a auzit în văzduhul ce împrejmuia ieslea din Betleem, în noaptea în care Fiul lui Dumnezeu S-a sălășluit printre oameni.

Cuvinte-cheie: -

Preasfinţitul Andrei Moldovan, Episcop al Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

Adresă : - Miercurea Ciuc, România.
E-mail : -

† GURIE,
prin harul lui Dumnezeu,
Episcop al Devei şi al Hunedoarei,
Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal
şi drept-măritorilor creştini, sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei, cu prilejul Sfintei Zile a Învierii

Iubiţi credincioşi,
Venirea Mântuitorului în lume s-a realizat după milenii de așteptare. Omenirea s-a exersat mult întru răbdare, așteptând coborârea în timp, în istorie și în materie a lui Dumnezeu. Într-o lume grăbită, în care se dorește totul imediat, instantaneu, mai știm noi, oare, a pune preț pe răbdare? Ne mai poate, oare, sfinți răbdarea? Biserica, de mii de ani, proclamă răbdarea drept o mare virtute; dar o mai avem noi, oare, astăzi?

Cuvinte-cheie: -

Preasfinţitul Dr. Gurie Georgiu, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Devei şi Hunedoarei.

Adresă : - Deva, România
E-mail : -

Doctrina hristologică a papei Leon I a fost articulată ca un răspuns la diferite erezii hristologice pe care le-a combătut. Prin examinarea îndeaproape a formulelor latine ale papei Leon, este clar că teologia exprimată în ele nu este aceeași cu cea a Sfântului Chiril al Alexandriei. În timp ce învățătura Sfântului Chiril a pus accentul pe unicitatea persoanei lui Hristos, hristologia papei Leon și teologia latină, în general, a subliniat mai mult cele două naturi ale Mântuitorului. Cu toate acestea, observăm că accentul papei Leon pe unitatea personală a lui Hristos nu contrazice, în esență, gândirea Sfântului Chiril.

Cuvinte-cheie: - papa Leon I, Hristologie, consubstanţialitate, substantiae, unitatea persoanei

Dr. Alin Boboc, Membru asociat al Centrului de Cercetare Teologică al Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : -
E-mail : -

Teologia siriacă s-a afirmat în decursul primelor veacuri creştine mai ales printr-o specificitate simbolistico-mistică. Începând cu Sfântul Efrem Sirul, gândirea Părinţilor sirieni s-a grefat pe o realitate cu totul aparte, aprofundând mai cu seamă latura biblică a tradiţiei bisericeşti, care a devenit astfel un „veritabil vehicul pentru teologie”. În acest context, Iacob de Sarug reprezintă unul dintre cei mai prolifici imnografi sirieni. El duce mai departe stilul Sfântului Efrem, exprimându-se moderat în legătură cu specificitatea monofizită. Deşi a învăţat la aceeaşi şcoală cu Filoxene de Mabug, Iacob nu s-a lăsat în polemici şi abordări dogmatice contradictorii, menţinându-se pe linia Părinţilor primelor veacuri din Biserica Siriacă. În studiul nostru am încercat să evidenţiem personalitatea marelui sirian şi să punem în lumină specificul apologetic al teologiei sale. Învăţătura despre Mântuitorul Hristos a fost, mai cu seamă, accentuată şi exemplificată prin citate inedite din opera sa.

Cuvinte-cheie: - teologia siriacă, Iacob de Sarug, imnografie, hristologie, abordare apologetică

Arhid. Lect. Dr. Ioniţă Apostolache, Lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii din Craiova.

Adresă : - Craiova, România
E-mail : -

Deși separate de factori externi, cele trei provincii românești s-au găsit mereu în legături politico-militare, confesionale, economice și culturale. Îndeosebi aceste legături dintre Țara Românească și Transilvania au fost menținute și chiar amplificate în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Relațiile economice dintre cele două țări au fost facilitate de proprietățile pe care domnitorul le avea în Brașov sau regiunea Făgărașului, dar și de legăturile pe care Brâncoveanu le realizase cu negustorii transilvăneni care aduceau sau preluau mărfuri din provincia de la sud de Carpați.
Deoarece în acea perioadă de început al secolului al XVII-lea se intensificase acțiunea de atragere la catolicism a românilor transilvăneni, domnitorul muntean a considerat că este de datoria sa să vină în sprijinul fraților ardeleni greu încercați. În urma actului unionist din 1698, dar și a dispariției Mitropoliei Ortodoxe de la Alba-Iulia din 1701, Brâncoveanu nu a cedat, ci a căutat să refacă acea unitate de cult dintre românii separați de Carpați prin ridicarea unor locașuri de cult (Făgăraș), prin refacerea altora (Poiana Mărului sau Ocna Sibiului), prin hirotonia unor mitropoliți, prin întărirea unor danii din trecut sau prin tipărirea unor cărți de cult (Bucoavna și Evanghelia ca învățătură). Daniile, ctitoriile, cărțile tipărite și donate bisericilor din Ardeal au reprezentat manifestări ale preocupării permanente a domnului Constantin Brâncoveanu de a sprijini ortodoxia din interiorul arcului carpatic care se găsea într-o situație grea, oprimată, pe de o parte, de Imperiul Habsburgic, iar pe de altă parte, suferind atacul agresiv al prozelitismului calvin și, mai ales, catolic.
Complexele raporturi cu românii transilvăneni, întreținute în plan teritorial, demografic, economic, cultural și confesional asigură domnului muntean un loc distinct în memoria colectivă românească din provincia intracarpatică.

Cuvinte-cheie: - relații, Brâncoveanu, Făgăraș, ctitorii, danii, Transilvania

Pr. Dr. Ciprian Catană, Membru asociat al Centrului de Cercetare Teologică al Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : -
E-mail : -

Partea a doua a studiului de față prezintă obiectele bisericești și fondul de carte veche intrate în patrimoniul Mănăstirii Sfântul Nicolae Popăuți în perioada egumeniei arhiereului Inochentie Iliupoleos (1815-1840), majoritatea păstrate și recent restaurate.

Cuvinte-cheie: - Popăuți-Botoșani, Inochentie Iliupoleos, obiecte de cult, carte veche

Drd. Gheorghe Diaconu, Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Șaguna", din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Existenţialele cioraniene sunt, în cele din urmă, derivabile şi inteligibile din neantul cu care filosoful român substituie Transcendenţa. Nonsensul vieţii nefiind o noţiune pur abstractă, ci o transcripţie sensibilă a absurdităţii, se traduce prin experienţa vertijului. Aceasta este infirmarea prin excelenţă a poziţiei verticale a omului, a diferenţei lui specifice faţă de animalitate. Prin experienţa vertijului, Cioran leagă esenţa absurdului de lipsa de capăt pe care o presupune în mod analitic definiţia abisului. Sursa ontologică a absurdului este localizată în activitatea corozivă a temporalităţii. Justificarea nonsensului existenţial la Cioran este, în egală măsură, fiziologică şi cosmologică. Cioran face o diferenţă de grad dintre banala plictiseală psihologică şi plictisul metafizic. Esenţa plictisului o constituie vidul care şterge diferenţele şi conţinuturile dintre lucruri, devenind o prefigurare a haosului. Forma cea mai acută a plictiselii rămâne plictisul ascetic, acedia. Plictisul monastic este o stagnare sterilă a fiinţei, un eleatism inversat.

Cuvinte-cheie: - Existenţiale, absurd, accedie, nihilism, neant, fenomenologie, sfinţenie, plictis, ontologie, dasein, extaz, absolut, metafizică, divin, mistică

Lect. Dr. Vasile Chira, Lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Capitolul IV. Biserica: în ṣi pentru lume
A. Planul lui Dumnezeu pentru creaţie: Împărăţia
58. Motivul misiunii lui Iisus este exprimat succint în cuvintele: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dăruit pe Fiul Său cel Unul-Născut” (In 3,16). Astfel, prima și cea mai importantă atitudine a lui Dumnezeu pentru lume este iubirea pentru fiecare copil, femeie sau bărbat care a fost vreodată parte a istoriei omenirii, și, bineînțeles, pentru toată creația. Împărăția lui Dumnezeu, pe care Iisus a propovăduit-o prin revelarea Cuvântului lui Dumnezeu în parabole, și pe care a inaugurat-o prin faptele Sale pline de putere, în special prin taina pascală a morții și a Învierii Sale, este împlinirea ultimă a întregului univers. Biserica a fost dorită de Dumnezeu, nu pentru Sine, ci ca să slujească planului divin de transformare a lumii. Astfel, slujirea (diakonia) ține de însăși ființa Bisericii. Documentul de studiu „Biserica și lumea” descrie această slujire astfel: „Ca trup al lui Hristos, Biserica participă la taina divină. Ca taină, ea Îl revelează pe Hristos lumii prin propovăduirea Evangheliei, prin săvârșirea tainelor (mysteria) și prin dezvăluirea noutății vieții date de El, anticipând astfel Împărăția deja prezentă în El”.

Cuvinte-cheie: -

Pr. Conf. Dr. Nicolae Moşoiu, Conferențiar al Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Brașov, România
E-mail : - nicolaemosoiu@yahoo.com

n organizarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, în perioada 25-26 noiembrie 2015, a avut loc a doua ediţie a „Zilelor Academice andreiene”, manifestări închinate Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei şi patronul spiritual al învăţământului teologic sibian. Evenimentul a debutat cu Dumnezeiasca Liturghie, oficiată în capela instituţiei. În cadrul acesteia, arhid. prof. univ. dr. Ioan I. Ică jr a tâlcuit textele evanghelice citite şi le-a prezentat studenţilor viaţa şi virtuţile Sfintei Ecaterina şi ale Sfântului Mercurie, prăznuiţi în 25 noiembrie.

Cuvinte-cheie: -

Adresă : -
E-mail : -

Apariția cărții de față reprezintă un eveniment editorial în spațiul teologic românesc. De ce aceasta? Fiindcă reașază cercetarea corpusului areopagitic în liniile sale „normale”… Într-un studiu publicat cu ceva ani în urmă, precizam că în teologia românească a sec. XX au fost formulate două opinii despre autorul acestui corpus care situau analiza sa în paralel cu cercetările din Occident: cea dintâi îi aparținea pr. Dumitru Stăniloae și încerca să identifice pe autor chiar cu ucenicul Sf. Ap. Pavel, iar cea de-a doua îi aparținea pr. Gheorghe Drăgulin și postula identitatea dintre Dionisie Areopagitul și Dionisie Exiguul. Revenirea la normalitate s-a produs abia după 1990, prin două lucrări publicate la editura Deisis: Andrew Louth, Dionisie Areopagitul. O introducere, în româneşte: Sebastian Moldovan, Sibiu, 1997, și respectiv Alexander Golitzin, Mistagogia – experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie. Studii de teologie mistică, Sibiu, 1998. Astfel, nu este defel întâmplător că tocmai la această prestigioasă editură sibiană se publică și volumul de față, aparținând celui mai mare specialist ortodox în opera lui Dionisie Areopagitul.

Cuvinte-cheie: -

Lect. Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, Lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -

Autoarea cărții de față este și coordonatoarea seriei „Societate & Civilizație” de la editura Humanitas, serie în care au fost incluse alte două incitante cărți ale Constanței Vintilă-Ghițulescu: una care analizează problemele de cuplu (sexualitate, căsătorie, divorț), așa cum sunt ele reflectate în condicile ecleziastice din Țara Românească a secolului al XVIII-lea, cealaltă care este dedicată procesului de modernizare a societăţii româneşti de la începutul secolului al XIX-lea (vezi În șalvari și cu ișlic. Biserică, sexualitate, căsătorie și divorț în Țara Românească a secolului al XVIII-lea, Humanitas, București, 2012, 448 p., respectiv Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, București, 2013, 356p. Tot la editura Humanitas au mai apărut alte două cărți: Evgheniţii, 2006, respectiv Focul amorului: despre dragoste şi sexualitate în societatea românească (1750-1830), 2006, 270 p.).

Cuvinte-cheie: -

Maria Loredana Toroczkai (Iov), Doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Adresă : - Sibiu, România
E-mail : -