Category

4-2015

Constanța Vintilă-Ghițulescu, Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească (1750-1860), Humanitas, București, 2015, p. 484, ISBN: 978-973-50-4955-3 – Maria Loredana Toroczkai (Iov)

Autoarea cărții de față este și coordonatoarea seriei „Societate & Civilizație” de la editura Humanitas, serie în care au fost incluse alte două incitante cărți ale Constanței Vintilă-Ghițulescu: una care analizează problemele de cuplu (sexualitate, căsătorie, divorț), așa cum sunt ele reflectate în condicile ecleziastice din Țara Românească a secolului al XVIII-lea, cealaltă care este dedicată procesului de modernizare a societăţii româneşti de la începutul secolului al XIX-lea (vezi În șalvari și cu ișlic. Biserică, sexualitate, căsătorie și divorț în Țara Românească a secolului al XVIII-lea, Humanitas, București, 2012, 448 p., respectiv Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, București, 2013, 356p. Tot la editura Humanitas au mai apărut alte două cărți: Evgheniţii, 2006, respectiv Focul amorului: despre dragoste şi sexualitate în societatea românească (1750-1830), 2006, 270 p.).
Cuvinte-cheie: –
Maria Loredana Toroczkai (Iov), Doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Adresă : – Sibiu, România
E-mail : –

DESCARCĂ PDF

Episcop Alexander Golitzin, Dionisie Areopagitul mistagogul – o lectură monahală, trad. ieromonah Nectarie (Dărăban), cu colaborarea pr. Bogdan G. Bucur, Deisis, Sibiu, 2015, 517p., ISBN: 978-606-740-005-2 – Lect. Dr. Ciprian Iulian Toroczkai

Apariția cărții de față reprezintă un eveniment editorial în spațiul teologic românesc. De ce aceasta? Fiindcă reașază cercetarea corpusului areopagitic în liniile sale „normale”… Într-un studiu publicat cu ceva ani în urmă, precizam că în teologia românească a sec. XX au fost formulate două opinii despre autorul acestui corpus care situau analiza sa în paralel cu cercetările din Occident: cea dintâi îi aparținea pr. Dumitru Stăniloae și încerca să identifice pe autor chiar cu ucenicul Sf. Ap. Pavel, iar cea de-a doua îi aparținea pr. Gheorghe Drăgulin și postula identitatea dintre Dionisie Areopagitul și Dionisie Exiguul. Revenirea la normalitate s-a produs abia după 1990, prin două lucrări publicate la editura Deisis: Andrew Louth, Dionisie Areopagitul. O introducere, în româneşte: Sebastian Moldovan, Sibiu, 1997, și respectiv Alexander Golitzin, Mistagogia – experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie. Studii de teologie mistică, Sibiu, 1998. Astfel, nu este defel întâmplător că tocmai la această prestigioasă editură sibiană se publică și volumul de față, aparținând celui mai mare specialist ortodox în opera lui Dionisie Areopagitul.
Cuvinte-cheie: –
Lect. Dr. Ciprian Iulian Toroczkai, Lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Adresă : – Sibiu, România
E-mail : –

DESCARCĂ PDF

„Zilele Academice Andreiene” – ediţia 2015 –

În organizarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, în perioada 25-26 noiembrie 2015, a avut loc a doua ediţie a „Zilelor Academice andreiene”, manifestări închinate Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei şi patronul spiritual al învăţământului teologic sibian. Evenimentul a debutat cu Dumnezeiasca Liturghie, oficiată în capela instituţiei. În cadrul acesteia, arhid. prof. univ. dr. Ioan I. Ică jr a tâlcuit textele evanghelice citite şi le-a prezentat studenţilor viaţa şi virtuţile Sfintei Ecaterina şi ale Sfântului Mercurie, prăznuiţi în 25 noiembrie.
Cuvinte-cheie: –
Adresă : –
E-mail : –

DESCARCĂ PDF

Biserica: înspre o viziune comună (II) – Pr. Conf. Dr. Nicolae Moşoiu

Capitolul IV. Biserica: în ṣi pentru lume
A. Planul lui Dumnezeu pentru creaţie: Împărăţia
58. Motivul misiunii lui Iisus este exprimat succint în cuvintele: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dăruit pe Fiul Său cel Unul-Născut” (In 3,16). Astfel, prima și cea mai importantă atitudine a lui Dumnezeu pentru lume este iubirea pentru fiecare copil, femeie sau bărbat care a fost vreodată parte a istoriei omenirii, și, bineînțeles, pentru toată creația. Împărăția lui Dumnezeu, pe care Iisus a propovăduit-o prin revelarea Cuvântului lui Dumnezeu în parabole, și pe care a inaugurat-o prin faptele Sale pline de putere, în special prin taina pascală a morții și a Învierii Sale, este împlinirea ultimă a întregului univers. Biserica a fost dorită de Dumnezeu, nu pentru Sine, ci ca să slujească planului divin de transformare a lumii. Astfel, slujirea (diakonia) ține de însăși ființa Bisericii. Documentul de studiu „Biserica și lumea” descrie această slujire astfel: „Ca trup al lui Hristos, Biserica participă la taina divină. Ca taină, ea Îl revelează pe Hristos lumii prin propovăduirea Evangheliei, prin săvârșirea tainelor (mysteria) și prin dezvăluirea noutății vieții date de El, anticipând astfel Împărăția deja prezentă în El”.
Cuvinte-cheie: –
Pr. Conf. Dr. Nicolae Moşoiu, Conferențiar al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Adresă : – Brașov, România
E-mail : – nicolaemosoiu@yahoo.com

DESCARCĂ PDF

Absurdul şi accedia ca existenţiale majore ale analiticii udemiologice cioraniene – Lect. Dr. Vasile Chira

Existenţialele cioraniene sunt, în cele din urmă, derivabile şi inteligibile din neantul cu care filosoful român substituie Transcendenţa. Nonsensul vieţii nefiind o noţiune pur abstractă, ci o transcripţie sensibilă a absurdităţii, se traduce prin experienţa vertijului. Aceasta este infirmarea prin excelenţă a poziţiei verticale a omului, a diferenţei lui specifice faţă de animalitate. Prin experienţa vertijului, Cioran leagă esenţa absurdului de lipsa de capăt pe care o presupune în mod analitic definiţia abisului. Sursa ontologică a absurdului este localizată în activitatea corozivă a temporalităţii. Justificarea nonsensului existenţial la Cioran este, în egală măsură, fiziologică şi cosmologică. Cioran face o diferenţă de grad dintre banala plictiseală psihologică şi plictisul metafizic. Esenţa plictisului o constituie vidul care şterge diferenţele şi conţinuturile dintre lucruri, devenind o prefigurare a haosului. Forma cea mai acută a plictiselii rămâne plictisul ascetic, acedia. Plictisul monastic este o stagnare sterilă a fiinţei, un eleatism inversat.
Cuvinte-cheie: – Existenţiale, absurd, accedie, nihilism, neant, fenomenologie, sfinţenie, plictis, ontologie, dasein, extaz, absolut, metafizică, divin, mistică
Lect. Dr. Vasile Chira, Lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Adresă : – Sibiu, România
E-mail : –

DESCARCĂ PDF

Arhiereul Inochentie Burghele egumen al Mănăstirii Sfântul Nicolae Popăuți (II) – Drd. Gheorghe Diaconu

Partea a doua a studiului de față prezintă obiectele bisericești și fondul de carte veche intrate în patrimoniul Mănăstirii Sfântul Nicolae Popăuți în perioada egumeniei arhiereului Inochentie Iliupoleos (1815-1840), majoritatea păstrate și recent restaurate.
Cuvinte-cheie: – Popăuți-Botoșani, Inochentie Iliupoleos, obiecte de cult, carte veche
Drd. Gheorghe Diaconu, Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Adresă : – Sibiu, România
E-mail : –

DESCARCĂ PDF

Relațiile domnitorului Constantin Brâncoveanu cu ținuturile transilvănene – Pr. Dr. Ciprian Catană

Deși separate de factori externi, cele trei provincii românești s-au găsit mereu în legături politico-militare, confesionale, economice și culturale. Îndeosebi aceste legături dintre Țara Românească și Transilvania au fost menținute și chiar amplificate în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Relațiile economice dintre cele două țări au fost facilitate de proprietățile pe care domnitorul le avea în Brașov sau regiunea Făgărașului, dar și de legăturile pe care Brâncoveanu le realizase cu negustorii transilvăneni care aduceau sau preluau mărfuri din provincia de la sud de Carpați.
Deoarece în acea perioadă de început al secolului al XVII-lea se intensificase acțiunea de atragere la catolicism a românilor transilvăneni, domnitorul muntean a considerat că este de datoria sa să vină în sprijinul fraților ardeleni greu încercați. În urma actului unionist din 1698, dar și a dispariției Mitropoliei Ortodoxe de la Alba-Iulia din 1701, Brâncoveanu nu a cedat, ci a căutat să refacă acea unitate de cult dintre românii separați de Carpați prin ridicarea unor locașuri de cult (Făgăraș), prin refacerea altora (Poiana Mărului sau Ocna Sibiului), prin hirotonia unor mitropoliți, prin întărirea unor danii din trecut sau prin tipărirea unor cărți de cult (Bucoavna și Evanghelia ca învățătură). Daniile, ctitoriile, cărțile tipărite și donate bisericilor din Ardeal au reprezentat manifestări ale preocupării permanente a domnului Constantin Brâncoveanu de a sprijini ortodoxia din interiorul arcului carpatic care se găsea într-o situație grea, oprimată, pe de o parte, de Imperiul Habsburgic, iar pe de altă parte, suferind atacul agresiv al prozelitismului calvin și, mai ales, catolic.
Complexele raporturi cu românii transilvăneni, întreținute în plan teritorial, demografic, economic, cultural și confesional asigură domnului muntean un loc distinct în memoria colectivă românească din provincia intracarpatică.
Cuvinte-cheie: – relații, Brâncoveanu, Făgăraș, ctitorii, danii, Transilvania
Pr. Dr. Ciprian Catană, Membru asociat al Centrului de Cercetare Teologică al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Adresă : –
E-mail : –

DESCARCĂ PDF

Specificul apologetic al teologiei lui Iacob de Sarug în contextul tradiţiei siriene – Arhid. Lect. Dr. Ioniţă Apostolache

Teologia siriacă s-a afirmat în decursul primelor veacuri creştine mai ales printr-o specificitate simbolistico-mistică. Începând cu Sfântul Efrem Sirul, gândirea Părinţilor sirieni s-a grefat pe o realitate cu totul aparte, aprofundând mai cu seamă latura biblică a tradiţiei bisericeşti, care a devenit astfel un „veritabil vehicul pentru teologie”. În acest context, Iacob de Sarug reprezintă unul dintre cei mai prolifici imnografi sirieni. El duce mai departe stilul Sfântului Efrem, exprimându-se moderat în legătură cu specificitatea monofizită. Deşi a învăţat la aceeaşi şcoală cu Filoxene de Mabug, Iacob nu s-a lăsat în polemici şi abordări dogmatice contradictorii, menţinându-se pe linia Părinţilor primelor veacuri din Biserica Siriacă. În studiul nostru am încercat să evidenţiem personalitatea marelui sirian şi să punem în lumină specificul apologetic al teologiei sale. Învăţătura despre Mântuitorul Hristos a fost, mai cu seamă, accentuată şi exemplificată prin citate inedite din opera sa.
Cuvinte-cheie: – teologia siriacă, Iacob de Sarug, imnografie, hristologie, abordare apologetică
Arhid. Lect. Dr. Ioniţă Apostolache, Lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii din Craiova.
Adresă : – Craiova, România
E-mail : –

DESCARCĂ PDF

Privire comparativă între hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei și a papei Leon – Dr. Alin Boboc

Doctrina hristologică a papei Leon I a fost articulată ca un răspuns la diferite erezii hristologice pe care le-a combătut. Prin examinarea îndeaproape a formulelor latine ale papei Leon, este clar că teologia exprimată în ele nu este aceeași cu cea a Sfântului Chiril al Alexandriei. În timp ce învățătura Sfântului Chiril a pus accentul pe unicitatea persoanei lui Hristos, hristologia papei Leon și teologia latină, în general, a subliniat mai mult cele două naturi ale Mântuitorului. Cu toate acestea, observăm că accentul papei Leon pe unitatea personală a lui Hristos nu contrazice, în esență, gândirea Sfântului Chiril.
Cuvinte-cheie: – papa Leon I, Hristologie, consubstanţialitate, substantiae, unitatea persoanei
Dr. Alin Boboc, Membru asociat al Centrului de Cercetare Teologică al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Adresă : –
E-mail : –

DESCARCĂ PDF

Revista Teologica 2019. Toate drepturile rezervate !