1-20162016

Cristalizarea spiritualităţii ortodoxe în secolele al IV-lea – al V-lea. Emergenţa operei Sfântului Diadoh – Protos. Dr. Vasile Bîrzu  

Opera Sfântului Diadoh al Photiceii, scriitor spiritual din secolul al cincilea, a fost apreciată de primii critici și teologi ai secolului trecut ca o sinteză dialectică între sentimentalismul mesalian și Macarian și intelectualismul evagrian. Scrierile sale au fost considerate influențate de mesalianism – exprimat prin expresii împrumutate din Pseudo-Macarie – și de către cei mai aproapiaţi sau atașaţi de Corpusul Pseudo-Macarian și chiar ca o sinteză și o corecție a acestuia. Această perspectivă a fost ulterior abandonată, de către patrologi, atât din lumea occidentală, cât și din cea răsăriteană, care admit o inspirație mai mare a Sfântului Diadoh din mediul său spiritual. Studiul nostru își propune, în conformitate cu cele mai recente actualizări, să arăte că înțelegerea operei Sfântului Diadoh trebuie să fie făcută în lumina tradiției, ca o sinteză organică a elementelor tradiției orale, culturale și apoftegmice ale epocii sale. Vom analiza și reevalua datele cu privire la disputele doctrinare ale epocii și interrelaționarea lor în funcție de contextul geografic și cultural în care a trăit Sfântul Diadoh și a scris lucrările sale. De asemenea, vom sublinia apropierea și înrudirea operei Sfântului Diadoh cu lucrări ale altor scriitori spirituali contemporani.
Promovând considerațiile făcute de criticii patrologi și evaluările despre activitatea Sf. Diadoh, și îmbogățindu-le cu observații noi, dorim să subliniem influențarea operei sale nu numai de către Corpusul Omiliilor Pseudo-Macariene și de lucrările lui Evagrie, ci și de alte surse și scriitori convenționali, atât greceşti cât şi latine, spiritualitatea lui fiind un răspuns atât la messalianism-evagrianism, cât și la alte erezii și dispute asemănătoare.
Ne propunem să arătăm că opera Sfântului Diadoh și spiritualitatea lui sunt în centrul tradiției, realizând o sinteză organică între două curente spirituale, messalian și évagrian, și între mai multe tendințe cauzate de problema comună în curs de precizare în secolul al cincilea: conținutul și modul comuniunii, prin har, a sufletului cu Dumnezeu. În acest fel, sperăm să realizăm o aprofundare a argumentului patristic al profesorului Alexandre Golitzin, care dezvăluie poziția de centru și importanța disputei antropomorfite pentru definirea spiritualității creștine.
Cuvinte-cheie: – Sfântul Diadoh al Photiceii, spiritualitate, messalianism, isihasm.
Lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Adresă : – Sibiu, România
E-mail : – perevasile@yahoo.fr

DESCARCĂ PDF

Revista Teologica 2019. Toate drepturile rezervate !