Recensământul cezarului Octavian Augustus a obligat pe Dreptul Iosif şi pe Fecioara Maria să meargă să se înscrie în cetatea Betleem. Acolo, împlinindu-se profeţia (cf. Mih. 5, 1), S-a născut Fiul lui Dumnezeu, într-un staul rece, şi a fost culcat în iesle. În liniştea deplină a acelei nopţi, vocile cereşti ale îngerilor Îl lăudau pe Pruncul Mântuitor. Primii oameni care L-au întâlnit şi I s-au închinat au fost păstorii simpli şi curaţi, iar apoi magii sau înţelepţii de la Răsărit, care I-au dăruit aur, tămâie şi smirnă (cf. Mt. 2, 11).Fenomenul ceresc ce i-a determinat pe magi să întreprindă o călătorie lungă şi obositoare a fost apariţia unei stele „ale cărei raze erau mai puternice decât soarele”, precum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur. Magii erau astrologi ce interpretau mersul vieţii oamenilor sau al popoarelor în funcţie de mişcarea astrelor pe cer. Steaua mare, care strălucea ziua şi noaptea, le-a oferit concluzia că în poporul iudeu S-a născut un Rege, Acesta fiind Hristos, „Împăratul neamurilor” (Apoc. 15, 3).
E-mail : –
