Teologia siriacă s-a afirmat în decursul primelor veacuri creştine mai ales printr-o specificitate simbolistico-mistică. Începând cu Sfântul Efrem Sirul, gândirea Părinţilor sirieni s-a grefat pe o realitate cu totul aparte, aprofundând mai cu seamă latura biblică a tradiţiei bisericeşti, care a devenit astfel un „veritabil vehicul pentru teologie”. În acest context, Iacob de Sarug reprezintă unul dintre cei mai prolifici imnografi sirieni. El duce mai departe stilul Sfântului Efrem, exprimându-se moderat în legătură cu specificitatea monofizită. Deşi a învăţat la aceeaşi şcoală cu Filoxene de Mabug, Iacob nu s-a lăsat în polemici şi abordări dogmatice contradictorii, menţinându-se pe linia Părinţilor primelor veacuri din Biserica Siriacă. În studiul nostru am încercat să evidenţiem personalitatea marelui sirian şi să punem în lumină specificul apologetic al teologiei sale. Învăţătura despre Mântuitorul Hristos a fost, mai cu seamă, accentuată şi exemplificată prin citate inedite din opera sa.
Cuvinte-cheie: – teologia siriacă, Iacob de Sarug, imnografie, hristologie, abordare apologetică
Arhid. Lect. Dr. Ioniţă Apostolache, Lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii din Craiova.
Adresă : – Craiova, România
E-mail : –
E-mail : –
